Federaţia Română de Baschet a permis în acest sezon campioanei U-BT Cluj să nu participe în sezonul regulat al Ligii Naţionale, scutind-o sub pretextul participărilor internaţionale în EuroCup şi Liga Adriatică, încât alb-negrii „au descălecat” pe scena internă doar abia în ultimele zile şi strict numai direct în turneul final de opt al Cupei României, la Oradea, unde au reeditat de o manieră tot victorioasă fie şi la limită duelul cu bihorenii iarăşi rămaşi fără cel de-al doilea turneu autohton ca importanţă deşi tot amfitrioni pe Criş:84:85 (43:46) .
C-aşa-i în baschet când sforile sunt trase neprincipial sub false pretexte fără acoperire clamând binele şi „dezvoltarea” baschetului masculin intern, praf în ochi prin prisma altor eşecuri şi în toamnă ale reprezentativei de seniori, inclusiv acasă cu Muntenegru.
Sub masca prezenţelor internaţionale ale laureatei interne U-BT făcându-i-se de către FRB concesia de a fi totalmente scutită de cele 28 de apariţii în sezonul regulat al Ligii Naţionale pe care a lăsat-o implicit „şchioapă” în imparitate numerică şi cu dezavantajul aplicat rundă de rundă pe rând fiecărei echipe, în tur şi retur, de a sta o etapă pe tuşă, halal continuitate competiţională.
Dar totul pentru invocata reprezentare internaţională, de parcă ar fi vremurile lui Ceauşescu, ţinând la o cât mai amplă salvare a aparenţelor peste hotare, prin răspândirea de false impresii, stratagemă reactualizată de FRB fără a putea însă camufla zborul la sol al selecţionatei „Vulturilor”.
Al cărei recent naturalizat, Russell, a şi decis soarta finalei Cupei României prin a frutifica prima aruncare liberă când mai erau 7 secunde de joc, la 84:84, ratând-o pe cea de-a doua dar totuşi suficient pentru turnarea încă unei picături amare în potirul bihorenilor tânjind de decenii după trofeul secundar ca importanţă la panourile interne.
Şi pe scena cărei Cupa României clujenii sunt bineînţeles scutiţi de fazele calificării în Final8, având de furcă doar cu sferturile cu „militarii” depăşiţi la scor cu 100:67 şi semifinala de luni cu dinamoviştii, 85:67.
Tot la 85 de puncte oprindu-se şi miercuri în faţa a peste 5,400 de spectatori în Oradea Arena, unde cedau sfertul inaugural cu 25:21, tranşându-l mai clar pe cel de-al doilea, cu 18:25.
Tot cu 25 de puncte marcate câştigându-se şi cel de-al treilea, la un coş de către CSM CSU Raiffeisen Oradea, 25:23, încâtun singur punct mai deţineau clujenii înaintea ultimelor 10 minute.
În care, deşi au apelat în ultimul act la 9 baschetbalişti formaţi de şcoli străine, doar Miron jucând dintre românii Cepoi şi Petric numai şi numai două minute şi 47 de secunde, s-au văzut totuşi conduşi şi cu 7 puncte la mijlocul sfertului final, 78:71, după un run stârnit de la egalitate de vicecampionii din Bihor.
Ieşiţi de curând din FIBA Europe Cup – a patra întrecere continentală intercluburi, fără a pătrunde în sferturile opunând şi trupe din Bosnia şi Herţegovina respectiv Ungaria, şi care au fost totuşi mai echilibraţi în privinţa utilizării românilor, Cristian Achim apelând peste 32 de minute la căpitanul Nicolescu, câte peste cinci la Năstruţ şi Berceanu şi-aproape tot atâtea la Rolland Torok.
Un străin al gazdelor, Lottie, refăcând egalitatea când mai erau 19 secunde, 84:84 de la distanţă, fără însă ca U-BT să nu fructifice atacul final.
Iar astfel s-a mai scris încă o filă nedorită în istoria tentativelor orădene de a recuceri după ani buni Cupa României, iar în ultimii tocmai acasă, şi dacă n-a fost CSO Voluntari în 2025 să-i fure plăcerea, s-a înfiinţat din scurt U-BT Cluj cu îngăduinţă federală.
Fiind realmente o ruşine ceea ce pune la cale FRB sub false pretexte, exagerată fiind pe undeva şi scutirea unora ca orădenii de optimile Cupei României, beneficiari fiind într-adevăr şi vicecampionii, dar nu numai ei, de biletele rezervate pentru Final8.
Compromisul urzit însă pentru U-BT le întrece cu mult pe toate iar atitudinea selecţionerului naţional Silvăşan de a se limita la nici 3 minute de utilizare a unui sportiv autohton în însăşi finala Cupei României doar completează dezgustătorul cadru pretins a fi în folosul şi binele baschetului masculin intern.
Este însă vorba despre nişte oameni fără un grad elevat al conştiinţei şi în consecinţă susceptibili a recurge „pe pilot automat” la asemenea abordări, încât, cu aşa atitudini în societate, inclusiv în sfera sportului, nici nu-i de mirare că ţărişoara falită şi datoare vândută cu un pasiv bătând 60% din aşa-zisul PIB a fost redusă de pseudo politicienii trădătorii de neam pe post de „cozi de topor” la stadiul de colonie-cârpă a preşului de şters pe picioare al Uniunii Republicii Statelor Sovietice „ioropene”.
Al cărui „cetăţean ioropean cu drepturi” e şi selecţionerul reprezentativei FRB, considerându-se avangardist şi emancipat în a încuviinţa asemenea dezonorante neparticipări interne sub pretextul cât se poate de controversat al prezenţelor în EuroCup – întrecerea numărul 2 continentală, şi a Ligii Adriatice.
U-BT gătindu-se de optimile din Euro Cup cu Buducnost VOLI, muntenegreni iviţi în cale de pe locul 3 în Grupa B, în contrast cu treapta a şasea şi ultima prinsă de clujeni pentru recalificările play-off cu un bilanţ perfect echilibrat, 9-9 şi un succes în plus faţă de Aris.
Pentru această „performanţă” şi eventualitatea întâlnirii lui Bahceşehir în sferturi îngâduindu-se campioanei României a da cu flit sezonului regulat intern.
Tot de pe ultimul loc, al şaselea, strecurându-se U-BT şi din Top8 al Ligii Adriatice în play-off, după o clasare pe treapta a treia în faza grupelor.
Care va să zică Liga Adriatică şi EuroCup dar nu şi Liga Naţională, doar decât în play-off-ul din primăvară, cât despre Cupa României, abordată parcă într-o sfidare totală a apartenenţei campioanei ţării de baschetul intern, din moment ce nici măcar în semifinala net mai abordabilă cu dinamoviştii sportivii autohtoni în inferioritate numerică ai laureatei din Cluj n-au acumulat prea multe minute în plus, în total 11 şi o secundă dintre care maximum nici opt Miron, câte nici două Cepoi şi Petric.
Iar Silvăşan este selecţioner al reprezentativei naţionale a României.
Încât dacă asta nu aduce a sabotaj şi prin sport a ţărişoarei falite şi datoare vândută, nu ştim a ce ar putea aduce, dar bineînţeles sub masca mereu celor mai bune intenţii.
Şi bine c-a jucat recent naturalizatul Russell în jur de 30 de minute şi-n semifinală, şi-n finala al cărui al doilea principal marcator a fost cu 21 de puncte, faţă de cele 25 ale lui Lottie pentru „Municipalul” gazdelor, încât să-l aibă Silvăşan din plin racordat şi proximei „duble” în preliminarii cu Portugalia.
La mai mare FRB, U-BT şi tot acest circ al chelului cu tichie de mărgăritar, o etalare a vanităţii prin sportul aşa-zis „profesionist” Doar că „U” e exact şi fix reprezentarea unei instituţii de învăţământ superior de stat finanţată din banii tuturor românilor, pesemne încântaţi că laureata naţională rezervă 2:47 minute unui tânăr autohton în finala Cupei României.
Aceşti decidenţi mici, mari păcătoşi pozând în „mici Dumnezei” şi părându-li-se normal şi firesc ca laureata internă să se axeze în forţă pe 9 sportivi formaţi de şcoli străine în actele decisive ale Cupei României.
Părându-li-se şi că n-ar fi de datoria iresponsabililor pozând fără pic de conştiinţă în „salvatori” ai baschetului masculin intern să se preocupe de fapt de creşterea propriilor tineri sportivi români.