”Instanţa supremă a respins apelul Ministerului Public cu privire la pretinsa netemeinicie a soluţiei de achitare ca nefondat, întrucât ansamblul probator nu este de natură a susţine, în mod cert şi neechivoc, o soluţie de condamnare sub aspectul infracţiunii de dare de mită.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut faptul că soluţia de achitare dispusă de către prima instanţă este legală şi temeinică, neexistând probe care să confirme întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de dare de mită de care a fost acuzat clientul nostru.”, au precizat avocații de la SCA Chiriță și Asociații din Cluj-Napoca, care l-au reprezentat pe Horia Simu.
Partea esențială din motivarea judecătorilor ÎCCJ:
”Analizând în mod unitar și exhaustiv întregul material probator administrat în cursul procesului penal, Înalta Curte constată că nu există probe care să confirme întrunirea concomitentă a elementelor constitutive, atât obiective, cât și subiective, ale infracțiunilor imputate intimaților inculpați, respectiv dare de mită și complicitate la dare de mită.
Fără a relua în detaliu conținutul declarațiilor martorilor, astfel cum au fost acestea redate de instanța de fond și însușite în cuprinsul hotărârii, Înalta Curte constată că acestea nu reprezintă mijloace de probă apte să susțină angajarea răspunderii penale a inculpaților, nefiind susceptibile să ateste cu certitudine existența unei conivențe infracționale sau să probeze comiterea faptelor imputate în forma prevăzută de lege, ceea ce subliniază caracterul nefondat al acuzațiilor penale.
În concret, se reține că evaluarea detaliată a declarațiilor martorilor audiați în cauză, a înscrisurilor și a circumstanțelor factuale arată că niciunul dintre comportamentele atribuite intimaților inculpați nu se subsumează verbum regens al normei de incriminare și nu întrunește trăsăturile esențiale prevăzute de lege, ceea ce conduce la concluzia inexistenței faptelor în materialitatea lor, motiv pentru care nu poate fi reținută nicio responsabilitate penală obiectivă sau subiectivă a inculpaților.
În speță, coroborarea probatoriului administrat pe întreg parcursul procesului penal arată că niciuna dintre afirmațiile inculpatului Simu Horia, nici declarațiile martorilor, inclusiv cele ale martorilor cu identitate protejată și ale martorei Dumitru Camelia, nu susțin existența unei înțelegeri ilicite între inculpați sau remiterea unei sume de bani cu titlu de mită.
Astfel, analiza detaliată a declarațiilor date în cauza de față a relevat că întâlnirile și comunicările purtate între cei doi inculpați au avut un caracter exclusiv profesional și comercial, fără nicio legătură cu vreun dosar penal, iar eventualele sume de bani transmise nu au fost dovedite ca având destinația unei mite, ci reprezintă doar obligații contractuale restante, achitate legal prin intermediul procedurilor bancare obișnuite.
De asemenea, declarațiile martorului denunțător, ale celorlalți martori și înscrisurile administrate nu se coroborează, iar unele depoziții s-au dovedit contradictorii, incomplete sau au fost retractate, context în care ele nu pot constitui mijloace de probă susceptibile a fundamenta acuzațiile formulate.
În ceea ce privește declarațiile martorilor cu identitate protejată, Înalta Curte constată că acestea se circumscriu exclusiv percepțiilor subiective și aprecierilor personale ale acestora, bazate pe interpretări proprii ale comportamentului inculpatului Simu Horia, fără a furniza vreo dovadă directă sau certă privind existența unei înțelegeri ilicite între inculpați sau transmiterea unei sume de bani cu titlu de mită.
În consecință, aceste declarații nu pot constitui mijloace de probă apte să susțină, în mod direct și neechivoc, acuzațiile formulate împotriva inculpaților, nereprezentând temei legal pentru angajarea răspunderii penale, evidențiind astfel caracterul nefondat al presupusei conivențe infracționale și inexistența elementelor obiective și subiective necesare pentru incriminare.
În ceea ce privește susținerile Ministerului Public, acestea se sprijină în mod exclusiv pe declarația inculpatului Simu Horia din data de 19.08.2015 și pe unele precizări ulterioare ale martorei D.C., însă analiza judicioasă a tuturor declarațiilor, coroborate cu elemente probatorii obiective și circumstanțiale, relevă faptul că acestea nu pot fi considerate suficiente pentru a fundamenta o soluție de condamnare.
Astfel, declarația inculpatului Simu Horia, dată în cursul urmăririi penale și, ulterior, retractată, trebuie interpretată în contextul presiunilor exercitate asupra acestuia, stării sale personale și familiale, precum și a faptului că era cercetat concomitent în alte cauze penale, circumstanțe care conferă credibilitate motivelor retractării și subliniază dubiul real privind comiterea faptelor care fac obiectul cauzei de față.
Declarațiile inculpatului Pop Șerban, date în mod repetat și coerent în fața instanței, confirmă că nu a intervenit, direct sau indirect, în niciun dosar penal, nu a solicitat sau primit sume de bani de la inculpatul Simu Horia și nu a participat la niciun act cu caracter infracțional,limitându-și rolul la consultanță juridico-comercială și medierea unor tranzacții comerciale, c eea ce exclude intenția de a participa la săvârșirea vreunei infracțiuni.
Deopotrivă, se constată că susținerea formulată în rechizitoriu, potrivit căreia inculpatul Pop Șerban ar fi inițiat demersuri în raport cu presupusul mituitor Simu Horia la începutul anului 2014, și care se sprijină, parțial, pe declarația martorului denunțător M.I.F., se află în contradicție cu ansamblul probator administrat în cauză.
Or, martorul M.I.F. nu și-a menținut declarațiile pe parcursul procesului penal, a refuzat să fie audiat în primele două cicluri procesuale și, în prezentul ciclu procesual, a invocat motive medicale pentru a nu fi audiat.
În acest punct al analizei, se impune a fi subliniat că martorul în cauză a fost anterior condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, ceea ce afectează fundamental credibilitatea și consistența probatorie a declarațiilor sale.
Refuzul acestuia de a depune declarație în primul ciclu procesual nu se circumscrie niciuneia dintre situațiile prevăzute de art. 117 și art. 118 Cod procedură penală, ceea ce denotă inexistența unei justificări legale pentru atitudinea sa procesuală.
Prin urmare, Înalta Curte constată că declarațiile acestui martor nu pot constitui temei juridic pentru o eventuală condamnare, întrucât nu au fost administrate într-un cadru procedural public, contradictoriu și supus controlului instanței, care să permită verificarea stabilității, consistenței și veridicității lor.
Această împrejurare evidențiază caracterul nefundamentat al acuzațiilor formulate și subliniază că probatoriul administrat nu permite reținerea existenței faptelor imputate inculpaților.
Așadar, coroborarea tuturor probelor arată că nu a fost relevată nicio dovadă privind solicitarea sau remiterea de sume de bani cu titlu de mită, nici existența unei înțelegeri infracționale între cei doi inculpați, astfel încât faptele de dare de mită și complicitate la dare de mită nu există în materialitatea lor.
Așadar, orice ipoteză a parchetului privind existența unei conivențe infracționale între inculpați rămâne nefundamentată, neputând fi dedusă nici din gesturile și nici din comunicările efectuate de aceștia, ceea ce face imposibilă reținerea vreunei activități infracționale.
Astfel, toate mijloacele de probă administrate conduc la concluzia că faptele imputate nu au existat și că inculpații nu au participat la săvârșirea acestora, ceea ce impune menținerea soluțiilor de achitare pentru infracțiunea de dare de mită și complicitate la infracțiunea de dare de mită, astfel cum au fost dispuse de instanța de fond.”
Istoricul dosarului (sursa G4media.ro):
25 septembrie 2015: DNA i-a trimis în judecată pe fosta şefă a DIICOT, Alina Bica, pe fostul şef al Fiscului, Şerban Pop, şi pe omul de afaceri Horia Simu. Pop era acuzat că ar fi primit 230.000 de euro de la Horia Simu ca să îl ajute să scape de dosarul Cuprom de la DIICOT. Potrivit DNA, o sumă de 17.500 de euro din aceşti bani ar fi ajuns la Bica, iar omul de afaceri a scăpat de dosarul de la DIICOT.
26 ianuarie 2017: Bica a fost condamnată la Înalta Curte la 3 ani şi jumătate de închisoare pentru favorizarea făptuitorului, iar Pop şi Simu – câte 4 ani de detenţie cu executare.
26 iunie 2018: În apel, Bica a fost achitată, Pop a primit 5 ani de detenţie cu executare, iar Horia Simu – 4 ani .
19 decembrie 2018: Înalta Curte a admis o contestație în anulare formulată de Horia Simu în baza deciziei CCR privind presupusa nelegalitate a compunerii completurilor de 5 judecători de la instanța supremă.
15 aprilie 2019: Înalta Curte a trimis dosarul spre rejudecare, de această dată la Curtea de Apel București.
15 septembrie 2022: Curtea de Apel București (CAB) i-a condamnat din nou. La 4 ani şi 8 luni de puşcărie pe Pop şi la 4 ani de detenţie pe Simu.
27 aprilie 2023: Înalta Curte decide pentru a doua oară rejudecarea dosarului.
14 martie 2025: CAB i-a achitat pe cei doi.
8 mai 2025: A început apelul la Înalta Curte.
2 octombrie 2025: Completul alcătuit din judecătoarele Rodica Aida Popa, Oana Burnel şi Simona Cîrnaru a pus în discuţie sesizarea CJUE cu scopul de a împiedica o decizie de încetare a procesului penal pe prescripţie.
30 octombrie 2025: Inculpaţii au recuzat competul.
31 octombrie 2025: Cererea de recuzare a fost admisă de judecătoarele Isabelle Tocan şi Valerica Voica, iar Iulian Dragomir a făcut opinie separată.