Credincioșii romano-catolici au celebrat azi Miercurea Cenușii. Este vorba de un moment care marchează debutul Postului Mare, o perioadă de pregătire pentru Învierea Domnului.
În practică, Miercurea Cenușii este celebrată și în comunitățile armeano-catolice din Transilvania, care, deși aparțin de o biserică catolică orientală, de-am lungul secolelor, au preluat multe tradiții și devoțiuni din ritul latin.
În această zi, credincioșii au adus în biserică ramurile de salcie, palmier sau măslin primite de Florii în anul precedent. Acestea au fost arse, iar la ieșirea de la liturghie, preoții au presărat cenușa rezultată pe capetele credincioșilor, ca semn al penitenței. Greco-catolicii vor începe Postul Mare cu o săptămână mai târziu, împreună cu ortodocșii. Miercurea Cenușii a fost introdusă în calendar de Papa Grigore cel Mare. Prin geniul său administrativ, rigoarea teologică și simțul politic acut, acest fiu al unei nobile familii romane a reușit să transforme ruinele Imperiului într-un bastion al credinței.
De la prefect la monah: o vocație a umilinței
Născut în jurul anului 540 într-o familie senatorială (Anicii), Grigore părea destinat unei cariere politice strălucite și a ajuns chiar Praefectus Urbi (prefect al Romei). Totuși, chemarea spirituală a fost mai puternică. După moartea tatălui său, și-a transformat palatul de pe colina Caelius în mănăstire și s-a retras în asceză.
Această perioadă de solitudine a fost întreruptă de Papa Pelagius al II-lea, care l-a trimis ca ambasador (apocrisiarius) la Constantinopol. Acolo, Grigore a învățat subtilitățile diplomației bizantine, experiență care îi va fi crucială atunci când, în 590, va fi ales Papă împotriva voinței sale.
„Consulul lui Dumnezeu”: un administrator providențial
Grigore a preluat scaunul pontifical într-un moment critic: Roma era devastată de ciumă, inundații și amenințarea constantă a longobarzilor. În absența unui ajutor eficient din partea Exarhului de Ravenna (reprezentantul împăratului bizantin în Italia, după căderea Imperiului Roman de Apus), Papa a preluat frâiele cetății.
Evanghelizarea Britanniei și extinderea creștinismului
Viziunea lui Grigore nu s-a limitat la zidurile Romei. El a înțeles că viitorul Bisericii depinde și de convertirea popoarelor germanice. În 596, l-a trimis pe Augustin de Canterbury în Marea Britanie pentru a-i converti pe anglo-saxoni.
Această misiune a fost un succes istoric. A legat pentru prima dată popoarele nordice direct de autoritatea Romei, o mișcare strategică ce a modelat harta religioasă a Europei de Vest pentru mileniile următoare.
Liturghia și Cântul Gregorian
Deși cercetările moderne sugerează că „Cântul Gregorian” este rezultatul unei evoluții mai lungi, Papa Grigore a avut un rol esențial în codificarea și uniformizarea liturghiei romane. El a înființat Schola Cantorum și s-a asigurat că muzica sacră devine un instrument de unitate dogmatică și spirituală în întreaga creștinătate.
Moștenirea teologică: „doctorul unității”
Grigore a fost un scriitor prolific, iar operele sale au devenit manuale de bază pentru clerul medieval.
Sfântul Grigore cel Mare nu a fost doar un papă, ci arhitectul civilizației europene medievale. Într-un timp al haosului, el a oferit structură; într-un timp al fricii, el a oferit caritate; într-un timp al fragmentării, el a oferit unitatea credinței. Prin el, Roma nu a mai fost doar umbra unui imperiu apus, ci inima pulsândă a unei noi lumi creștine.
Foto: Wikipedia
Sursa: https://clujtoday.ro/miercurea-cenusii-a-inceput-postul-mare-pentru-romano-catolici/