Liviu Maior, profesor universitar clujean, istoric de renume și fost ministru al Educației, a încetat din viață la vârsta de 85 de ani, lăsând în urmă o carieră impresionantă dedicată istoriei și educației din România.
Născut pe 2 octombrie 1940 în Beclean, județul Bistrița-Năsăud, Liviu Maior și-a început studiile la localitatea natală, continuând la Dej, și a absolvit Facultatea de Istorie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj în 1964. A obținut titlul de Doctor în Istorie în 1974, sub coordonarea profesorului Mihail Dan.
Cine a fost Liviu Maior?
Pe parcursul carierei sale universitare, a predat la Facultatea de Istorie și Filosofie din Cluj, devenind ulterior profesor universitar titular și conducător de doctorate, fiind recunoscut ca specialist în istoria modernă a României și a românilor din Transilvania. Domeniile sale de cercetare au inclus Revoluția de la 1848, Războiul de Independență, mișcarea memorandistă, Marea Unire de la 1918 și corespondența politică a personalităților transilvănene precum Avram Iancu sau Alexandru Vaida Voevod.
Liviu Maior a fost un pionier în promovarea cercetării istorice internaționale: a efectuat stagii și vizite de documentare în mai multe țări europene și a fost profesor asociat în Statele Unite ale Americii. În 1991, a reînființatCentrul pentru Studii Transilvane , revitalizând publicațiaTransylvanian Review , singura revistă de istorie din România clasificată ISI.
În plan politic și diplomatic, Liviu Maior a fost ministru al Educației între 1992 și 1996, vicepreședinte al Conferinței Mondiale UNESCO, senator între 1996 și 2003 și ambasador al României în Canada între 2003 și 2005. În 2000, a fost desemnat primul Cetățean de Onoare al orașului Beclean.
Opera sa științifică include peste 25 de volume și mai mult de 100 de articole, lucrări colective și studii, toate contribuind la înțelegerea profundă a istoriei românilor și a evoluției societății românești în secolul XIX și începutul secolului XX.