25 aprilie 2025, 10:30
Fostul ministru al Educaţiei Daniel Funeriu, candidat independent la Preşedinţie, afirmă, într-un interviu pentru News.ro, că primele acţiuni ca preşedinte vor fi: întâlnire cu şeful Statului Major General al Armatei, Gheorghiţă Vlad, pentru a lua la cunoştinţă planul strategic de apărare a ţării, convocarea lui Marcel Ciolacu pentru a-i spune că votul popular arată că nu mai poate fi prim-ministru, ”Nu cred că domnul Ciolacu trebuie 100% pus la stâlpul infamiei, dar cred că el nu mai are combustibil politic pentru a conduce guvernul”, explică Funeriu. El precizează că va oferi PSD posibilitatea formării unei coaliţii de guvernare, în opinia sa, formula ideală fiind PSD-PNL-UDMR şi ”partea non-pucistă din USR”. El se consideră un om liber, spre deosebire de contracandidaţii săi, argumentând că ”Antonescu e emanaţia unei coaliţii”, ”George Simion este prizonierul propriilor sale limite”, Victor Ponta nu poate fi liber, ”când Ghiţă e păpuşarul din umbră”, Nicuşor Dan reprezintă ”impostura independenţei”. El spune şi ce ar împrumuta de la foştii preşedinţi, în cazul lui Klaus Iohannis, spunând că singurul lucru pe care cineva îl poate învăţa de la acesta este ”cum să tacă inteligent”.
Întrebare: Care este principala calitate care vă recomandă pentru funcţia de preşedinte al României?
Daniel Funeriu:
Am dificultăţi între a decide între cele două calităţi: faptul că sunt un om liber şi faptul că sunt un om care toată viaţa a căutat, arătat, demonstrat adevărul. Şi în cariera ştiinţifică am căutat adevărul ştiinţific şi în cariera publică, ca ministru al Educaţiei, tot ce am făcut a fost plasat pe baza adevărului şi în propunerile mele pentru Preşedinţia României, propunerea farrr fiind aceea de refondare a statului pe baza adevarului pentru a crea un stat etic care nu-şi mai minte cetăţenii şi, desigur, perseverenţă.
Întrebare: De ce credeţi că ceilalţi candidaţi nu sunt oameni liberi?
Să o luăm la rând! Crin Antonescu e emanaţia unei coaliţii. Nu ai cum să fii liber atunci când eşti emanaţia unei coaliţii. George Simion este prizonierul propriilor sale limite, nu poţi să fii liber când anvergura şi nivelul intelectual e cel pe care George Simion îl are şi George Simion el însuşi spune că ”Eu sunt omul lui Georgescu, eu sunt băiat, eu sunt băiatul de mingi al lui Georgescu”, se laudă cu asta.
Cine mai e Ponta? Hai să fim serioşi! Ponta se dă ”România pe primul loc” după ce ani de zile a lucrat în a aduce firme din Turcia, ţară prietenă, foarte bine, să avem o colaborare, dar el s-a ocupat să bage pe piaţa românească firme din Turcia şi-a luat cetăţenia Serbiei, nu pentru că i-a fost făcută cadou, ci pentru ca să aibă un loc unde să se refugieze, acolo unde s-a refugiat şi Ghiţă. Cum să fie Ponta liber, când Ghiţă e păpuşarul din umbră? Să fim serioşi!
Întrebare: Nicuşor Dan?
Cum să fii un om liber atunci când tu reprezinţi impostura independenţei? Te dai independent, dar te dai independent şi te susţin nu ştiu câte partiduleţe. Cum să fii un om liber atunci când tu vrei să conduci pe baza sondajelor de opinie? A zis că îl ia pe Iohannis consilier, a văzut că presa e contrară, a făcut revista presei, a văzut că presei nu-i convine, hopa, s-a schimbat şi a zis că nu-l mai ia consilier. E prizonierul consilierilor sau, mă rog, revistei presei care îi spune ce trebuie spus ca să nu superi oamenii şi ca să aperi procentele. Nu, bineînţeles că nu. În acest context, da, cred că sunt singurul candidat liber între cei menţionaţi.
Întrebare: Ce element din trecutul dumneavoastră ar putea să vă afecteze performanţa electorală?
Element concret cred că niciunul, pentru că întotdeauna am totul la vedere, totul transparent. Cred însă că minciunile care au fost spuse despre mine şi care au devenit.. să spun aşa mulţi oameni nu au mers în profunzime să vadă dacă e adevărat sau nu. Cred că multe opinii false despre mine s-au conturat în societate pentru că atunci când am rupt în două mafii universitare de 600 de milioane de euro pe an, când am distrus interesele ilegitime din educaţie, cred că a fost o mobilizare uluitoare împotriva mea şi vă dau câteva exemple. Mi s-au găsit tare de caracter, că aş fi arogant. Eu în realitate sunt un tip super cool şi foarte relax şi deloc arogant în viaţa de zi cu zi, dar mi s-a pus această etichetă şi vă daţi seama că după atâţia ani în care ţi se pune eticheta de arogant aproape că nici nu mai are niciun sens să arăţi că e altfel pentru că lumea aşa o să creadă. Deci cred că anumite contururi din imaginea mea contururi false care au fost consolidate de o media ostilă, cred că asta poate să fie o problemă şi cred că mai poate să fie o problemă, sistemul.
Întrebare: Sistemul?
Da, sistemul. Eu nu sunt adept al teoriei conspiraţiilor şi eu tot timpul am spus că nu sunt un candidat anti-sistem, sunt un candidat anti-sisteme defecte. Cred că România are nevoie de sisteme de educaţie funcţionale, de sisteme de sănătate, de sistem de autostrăzi, cred că sistemele funcţionale sunt un lucru bun. Dar în această campanie electorală pot să constat că există o mână invizibilă şi vă afirm asta cu certitudine, că există o mână invizibilă care favorizează anumite curente ale unor candidaţi. Exemplul cel mai concret fiind această celebră dezbatere în care o televiziune cert privată decide că sunt cinci candidaţi importanţi şi preşedintele ţării acceptă ca acea dezbatere să aibă loc în Sala Unirii la Cotroceni care devine sala dezbinării. Atunci când preşedintele acceptă ceva ce în mod manifest şi clar este o deturnare a democraţiei nu poţi decât să constaţi cu mare, mare, mare tristeţe şi revoltă că până la urmă statul român de astăzi te obligă, obligă cetăţenii să spună domnule, poate a avut dreptate Georgescu
Întrebare: Care e măsura din programul dumneavoastră prezidenţial la care ţineţi cel mai mult?
Refondarea statului pe baza adevărului pentru că, repet, de două ori statul român a fost fondat pe minciuna votului furat, în 1946 şi în 1989-1990, pe minciuna furtului idealului generaţiei mele, idealului Revoluţiei care au fost furate şi nici astăzi nu ştim ce, cum şi de cine. Pentru că justiţia nu şi-a făcut treaba, de două ori statul român a fost fondat pe minciună, de două ori statul român, prima dată statul din 1946 a fost un stat criminal, a doua oară, iată vedem acum rezultatele, un stat care nu e capabil nici măcar să organizeze alegeri prezidenţiale. Deci fondarea statului pe adevăr şi desigur sunt două măsuri sectoriale esenţiale, una legată de sănătate, spus foarte sintetic, reforma radicală a sistemului de sănătate şi a doua în educaţie, am să spun tot foarte sintetic, cea mai mare risipă a României este creierul copiilor noştri. Eu nu pot să fiu părtaş la aşa ceva, motiv pentru care statul român în mandatul meu va avea grijă ca fiecare copil să ajungă atât de sus cât vrea şi poate. Indiferent de resursele financiare necesare pentru asta.
Întrebare: Care va fi prima decizie pe care o veţi lua ajuns la Palatul Cotroceni?
Întâlnire cu şeful Statului Major General al Armatei, cu domnul Gheorghiţă Vlad, pentru a lua la cunoştinţă planul strategic de apărare a ţării care este făcut cu NATO. Asta este obligaţie prezidenţială, dar în aceeaşi zi îl voi convoca pe domnul prim-ministru şi îi voi spune foarte clar că votul popular arată că el nu mai poate să fie prim-ministru în România pentru că votul pentru mine este implicit un vot de blam pentru emanaţia actualului guvern. Deci actualul guvern nu mai are legitimitate Cred că domnul Ciolacu a făcut şi lucruri bune. De exemplu a făcut o mini-reformă în PSD care este bună. Deci nu cred că domnul Ciolacu trebuie 100% pus la stâlpul infamiei, dar cred că el nu mai are combustibil politic pentru a conduce guvernul. Tot în prima zi voi solicita Parlamentului să iau cuvântul în Parlament pentru a face o declaraţie de politică generală şi pentru a da azimutul următorilor cinci ani. Şi voi face solicitări constituţionale atât Parlamentului, cât şi Guvernului pentru a pune în aplicare multe dintre ideile din planul pe care voi fi ales.
Întrebare: Şi veţi numi un premier tot de la PSD?
Voi da PSD-ului, PSD fiind partidul care a câştigat alegerile, care are cei mai mulţi parlamentari, este democratic ca PSD-ul să aibă prima posibilitate de formare a unei coaliţii. Dacă PSD nu reuşeşte să formeze o coaliţie după aceea putem trece la PNL să vedem dacă ei reuşesc să formeze o coaliţie.
Întrebare: Care e formula ideală de guvernare pentru dumneavoastră?
Cred doar în guvernări politice. Deciziile trebuie să fie politice, curajoase, dar politice, iar administrarea trebuie să fie impecabilă la nivel tehnic. Dar atenţie, eu cred în decizii politice. Formula ideală de guvernare, în acest moment, în această formulă parlamentară, formula ideală din punctul meu de vedere, este PSD-PNL-UDMR şi acea parte non-pucistă din USR. Partea non-pucistă din USR, acum nu îi ştiu pe toţi oamenii ăştia, tinerii ăştia frumoşi şi liberi din USR, dar puciştii din USR şi-au dat măsura caracterului, iar ei, având în vedere caracterul defect pe care l-au demonstrat, nu pot face parte dintr-o, cel puţin nu doresc ca ei să facă parte, ca indivizi, ca persoane, nu doresc ca ei să fie parte a adoptării unei legi pentru că dacă sunt capabili să tranzacţioneze loialităţi, mă întreb, deci, puciştii ăştia din USR şi-au tranzacţionat loialităţi la, cum să zic, sub atenta privire a unui alt candidat, Nicuşor Dan. Asta înseamnă că sunt oameni care au zero caracter, care îşi tranzacţionează realităţi şi nu vreau să am de face cu ei.
Întrebare: Cum s-ar rezuma România lui Daniel Funeriu? Dacă în trecut am avut spre exemplu România educată la Klaus Iohannis?
Ar fi o Românie cu fruntea sus. Ar fi o Românie în care faliile din societate ar fi tot mai puţin adânci. Nu pot să accept falii. Suntem cu toţii românii. Nu pot să accept că am ajuns la un asemenea stadiu de tribalizare a societăţii încât se ceartă oamenii în familii pentru o opţiune de vot. Nu pot să accept că ateii îi arată cu degetul pe credincioşi, spunându-le pupători de moaşte, iar credincioşii, unii credincioşi sunt foarte virulenţi împotriva oamenilor care au mai puţină credinţă. Pentru mine cu toţii sunt români. Şi obiectivul meu este ca toate energiile…Există foarte multă furie în societate în momentul de faţă, dar această furie trebuie să o transformăm într-o conjugare a energiilor pentru a face ceva bun pentru România. Dar, sintetic, aş spune o Românie cu fruntea sus pentru că îmi fac o mică mărturisire. În 1988, când am părăsit România, singurul din familie care s-a gândit că poate nu o să mai mă vadă ani buni de zile a fost bunicul meu. Bunicul meu, care a luptat la Cotul Donului. Şi s-a uitat în ochii mei şi nu o să uit asta niciodată şi mi-a spus: ”Pruncule, unde mergi, să stai cu fruntea sus că eşti român!”. Eu asta am făcut toată viaţa. Eu am stat cu fruntea sus toată viaţa. Fiindcă acum am vorbit de chestia asta, o să vă spun şi care e tâlcul simbolului meu electoral, Busola. Cum spuneam, bunicul meu a luptat la Cotul Donului care a fost una dintre cele mai mari înfrângeri ale Armatei Române. Şi când s-au retras de la Cotul Donului, toţi camarazii lui au luat-o într-o direcţie şi au spus: ”Petre, hai cu noi!”. Bunicul meu le-a spus: ”Nu vin cu voi, eu merg în cealaltă direcţie”, unde se retrăgea un colonel, pentru că a spus că ăla are busola. Bunicul meu şi colonelul au scăpat, ceilalţi au murit. Şi eu de mic copil am învăţat că în viaţă trebuie să ai o busolă. Şi de-aia simbolul meu electoral e busola, pentru că eu cred că busola moralităţii şi busola eticii româneşti trebuie să ne conducă în continuare.
Întrebare: Ce aţi împrumuta de la foştii preşedinţi? Ion Iliescu, spre exemplu.
Ion Iliescu a avut ceva ce alţii n-au avut, pentru că, sigur, el a urcat rangurile Partidului Comunist, el cunoştea în fiecare judeţ un număr foarte mare de persoane. Deci voi încerca să am acelaşi grad de acoperire prin cunoaşterea multor oameni din toate zonele ţării. Deci cred că asta a fost foarte puternic la Iliescu, ancorarea în reţeaua societală a României, pentru că el din anii 50-60 el asta a făcut 40 de ani şi atunci sigur că ajungi preşedinte la 60 sau câţi ani o fi avut atunci având această reţea.
De la Emil Constantinescu, cred că Emil Constantinescu este unul dintre cei mai subestimaţi oameni politici români, pentru că până la urmă el e văzut ca un preşedinte slab, nu vreau aici să fac o judecată istorică, dar cu certitudine în urma pactului de la Snagov, în 1995, făcut de Iliescu, atenţie, el a întors busola, deci a întors acul busolei spre vest ireversibil. Şi, revenind la Iliescu, el a făcut un lucru remarcabil, pactul de la Snagov din 1995. Şi e momentul acum, după 30 de ani, să readucem la zi obiectivele de politică externă ale României, motiv pentru care aş face şi eu un nou pact pentru a ne stabili obiectivele.
Azi România nu are obiective clar stabilite. Nu există un document strategic. Băi, ce vrem? Ce vrem? Unde vrem să mergem? Şi o corabie care nu ştie înspre ce port se îndreaptă nu va profita de vânturi favorabile.
Întrebare: Traian Băsescu?
Traian Băsescu e prea aproape în istorie ca să pot să trag o concluzie. Cu certitudine nu aş face greşeala fundamentală a lui Traian Băsescu, care a fost de a avea prea mare încredere în partide. Partidele din România în momentul de faţă trebuie profund, profund, profund, profund reformate, trebuie ca partidele din România să devină mecanisme de selecţie mult ameliorate a unei resurse umane, pentru că partidele astăzi selectează elite extractive, selectează în funcţii publice oameni care extrag resurse din domeniile pe care le conduc în loc să creeze resurse şi asta trebuie radical schimbat.
Pe de altă parte, Traian Băsescu a avut în alt mod decât Iliescu, dar a avut acest contact direct cu oamenii, pe care ştiu că n-am imaginea asta, dar în realitate şi eu îl am, dar cred că aş lua şi lucrul ăsta.
Întrebare: Şi de la Iohannis?
Domnule, omul ăsta ştia să facă extraordinar un lucru, ştia să tacă şi să pară inteligent când tace, ştia să tacă inteligent şi recunosc că asta e o chestie pe care încă n-am învăţat-o şi cred că singurul lucru pe care cineva îl poate învăţa de la Iohannis este cum să tacă inteligent. Nu ştiu dacă aş reuşi, dar nu, şi o spun cu părere de rău că l-am votat de două ori, ca mulţi români, nu ştiu dacă aş reuşi, dar, domnule, să taci şi să pari inteligent şapte, opt ani de zile pentru că în ultimii ani toată lumea şi-a dat seama că de fapt nu e…. e o performanţă
Întrebare: Dacă pierdeţi, rămâneţi în politică?
Ce înseamnă ”rămân în politică”?
Întrebare: Să fiţi în continuare prezent, vă înscrieţi într-un partid?
Nu, nu o mă înscriu în niciun partid existent. Cu siguranţă zestrea electorală pe care o voi avea nu poate fi lăsată de izbelişte. Nu poţi să vii în viaţa publică, să spui ”Uite, sunt aici, votaţi-mă!” şi după aia, dacă nu eşti votat, să ai o anumită zestre şi să zici ”Na, acum, asta e!”. Voi continua să fiu o voce publică, să vedem rezultatul alegerilor şi vom putea discuta la concret după aceea. Dar cu siguranţă… ştiţi, eu constat un lucru, constat că toate ideile cu care am venit în societatea românească au crescut în prezenţa sau absenţa mea. Iar cea mare contribuţie pe care o persoană o poate aduce la viaţa publică este ca ideile sale să devină idei comune în societate. Nu fac o comparaţie, fac o similitudine. Foarte puţini oameni ştiu cine a fost Prometeu. Dar focul îl utilizăm cu toţii. Când aprinzi o ţigară sau aprinzi un foc, nu gândeşti la Prometeu. Dar focul îl foloseşti. Aşa şi cu oamenii publici. Profit de întrebarea asta pentru a face o destăinuire. Întotdeauna am refuzat în România să fiu numit un intelectual. Pentru că, din păcate, definiţia intelectualului în România este unul care a citit biblioteci de cărţi. Ori asta nu este intelectual. Oricine poate citi biblioteci de cărţi. Un intelectual e un om care seamănă idei care cresc în societate, care creează şcoli de gândire. N-am vrut să fiu asociat cu intelectualitatea românească care are vârfuri.
Există oameni de mare calitate intelectuală care, pentru majoritatea dintre ei, n-au reuşit să creeze şcoli gândire, sunt mai degrabă intelectuali constatatori, oameni care constată într-un mod elevat, fin, dar care nu creează, de aia eu nu am ezitat să intru în această competiţie pentru că eu nu pot să fiu chibiţ, să stau pe margine şi să constat. Eu am creat o şcoală de chimie, şcoala de chimie de la Cluj, şcoala de chimie organică de la Bucureşti, sunt conduse de oameni care au fost în laboratoarele mele din Germania, când eram la Universitatea Tehnică din München. În politică ideile pe care le-am adus au crescut în societate, pot să spun că eu văd acum, printre contracandidaţii mei regăsesc ideile mele, regăsesc frazele mele.
Ştiţi, nici nu mă deranjează, pentru că e bine că aduci în dezbatere publică, să aduci în atenţia publică nişte idei care cresc ulterior în societate.