Episodul I din seria „Colectivizarea 2.0 – Ghid de supraviețuire în Matrix-ul mioritic”
În Maramureș, unde gardurile nu sunt simple scânduri, ci hotare de familie, memorie moștenită și muncă dusă din tată-n fiu, statul a reușit o performanță remarcabilă: a dărâmat un gard fără să se apropie de el.
N-a venit nimeni pe teren.
N-a căzut nicio șipcă.
Nu s-a auzit niciun zgomot.
Gardul a fost dărâmat de sus.
De satelit.
Pe vremuri, lucrurile erau simple. Venea activistul. Avea rangă, cizmă murdară și, aproape sigur, o sticlă de votcă în buzunar. Se uita la gard, la pământ, la tine și spunea sec, fără explicații inutile:
— A fost colectivizat.
Nu negocia.
Nu se prefăcea că e o neînțelegere.
Colectivizarea era brutală, dar sinceră. Știai ce ți se întâmplă și știai cine ți-o face. Activistul avea chip, voce, miros și, uneori, consecințe. Îl puteai înjura. Puteai să te iei de guler cu el. Era riscant, dar omenesc.
Astăzi, statul a progresat.
A devenit politicos.
A devenit „eco-friendly”.
A devenit digital.
Nu mai vine activistul.
Nu mai spune „colectivizat”.
Astăzi ți se comunică, calm și administrativ, că terenul tău a intrat în fond – proprietatea statului.
Aceeași pierdere, alt cuvânt
Diferența nu e de fond.
E de vocabular.
„Colectivizat” suna prost, ideologic, comunist.
„Fond – proprietatea statului” sună tehnic, neutru, responsabil.
Atunci ți se lua pământul pentru „binele colectiv”.
Acum ți se mută din proprietate în fond pentru „alinierea evidențelor”.
Rezultatul e identic.
Doar limbajul a fost spălat.
Gardul e încă acolo, în Maramureș.
Dar nu mai apare pe ecran.
Pixelul nu bea votcă
Stai liniștit acasă. Undeva, într-un birou cu aer condiționat, cafea bună și monitor mare, un funcționar mișcă un mouse. Click.
În acel moment, pământul tău nu a fost colectivizat — Doamne ferește! — ci a fost inclus în fond – proprietatea statului.
Nimeni nu s-a murdărit pe pantofi.
Nimeni n-a ridicat vocea.
Nimeni n-a transpirat.
Doar tu ai ieșit din proprietate.
Regula de aur a secolului XXI: nu te certa cu statul, că te bate pixelul.
Pixelul nu se enervează.
Pixelul nu negociază.
Pixelul nu are bunici care să știe unde era hotarul „din bătrâni”.
Pixelul are doar versiuni.
„Conform datelor existente…”
Dacă întrebi cine a decis că gardul tău nu mai există, primești răspunsul suprem al administrației moderne:
— Sistemul.
Dacă scoți acte vechi, martori, hotare din piatră:
— Nu apar în stratul digital.
Dacă insiști:
— Se va analiza la următoarea actualizare.
Activistul de altădată te mințea pe față.
Statul modern te corectează politicos.
Atunci ți se spunea: „nu mai e al tău”.
Astăzi ți se spune: „n-a fost niciodată”.
Colectivizarea care nu-și mai recunoaște numele
Asta este Colectivizarea 2.0.
Nu mai poartă acest nume, dar funcționează perfect.
Nu mai confiscă, „reîncadrează”.
Nu mai ia, „gestionează”.
Nu mai abuzează, „aplică procedura”.
Fondul rămâne fond.
Statul rămâne stat.
Tu rămâi în afara ecranului.
Această neputință este, probabil, marea dramă a secolului XXI: Kafka s-a mutat pe cloud.
Dacă în secolul trecut te puteai lua de guler cu un funcționar — chiar dacă riscant — astăzi te lupți cu o „eroare de sistem”. Una fără chip, fără remușcări și, mai ales, fără niciun buton de „Iartă-mă”.
Dacă nu ești în sistem, nu exiști
Algoritmul nu este rău intenționat.
Este mult mai periculos: este orb la nuanțe.
Pentru el, o viață de 95 de ani se reduce la un șir de 0 și 1. Dacă o bază de date decide că ești „eroare de suprapunere”, poți să aduci martori cu icoane, hotare din piatră și acte cu pecete de la Cuza. Pixelul de pe ecran are prioritate absolută în fața realității de la firul ierbii.
Algoritmul nu negociază.
Nu ascultă.
Nu se înduioșează.
El compară straturi.
Și dacă realitatea nu se potrivește cu stratul digital, cu atât mai rău pentru realitate.
Tragedia epocii noastre e simplă:
Înainte, actul dovedea realitatea.
Astăzi, realitatea trebuie să dovedească actul digital.
Iar dacă nu reușește, verdictul e calm, tehnic și definitiv:
Eroare confirmată. Caz închis.
De Sam Iuga | NapocaNews | 23.02.2026
Opinie / Pamflet
Sursa: https://www.napocanews.ro/2026/02/in-maramures-un-gard-a-fost-daramat-de-satelit.html