Gazeta își propune să arate că povestea „băieților deștepți” din energie nu s-a încheiat, ci doar a intrat într-o nouă fază, mai rafinată, mai tehnică și mai greu de înțeles pentru publicul larg. Domeniul energiei, mai ales după liberalizarea pieței, a devenit un teren fertil pentru speculă, pentru exploatarea portițelor legislative și pentru afaceri construite pe dezechilibrele sistemului, nu pe performanță reală.
Astăzi, în prim-plan se află frații Simion șiTeofil Mureșan, patronii Nova Power & Gas , parte a grupului E-INFRA. Compania a inaugurat la Florești, cea mai mare instalație de stocare a energiei în baterii din România, cu o putere de 200 MW și o capacitate de 400 MWh, devenind lider național în domeniu. Investiția este prezentată ca una strategică, de viitor, dar o analiză atentă a contextului arată că „astrele” par să se alinieze suspect de bine pentru afacerile fraților Mureșan.
În timp ce bateria privată de la Florești intră în exploatare comercială, două hidrocentrale importante ale statului – CHE Mărișelu și CHE Colibița – fie nu funcționează deloc, fie funcționează cu avarii, cu turbine oprite și randamente sub nivelul de proiect. Pentru Mărișelu a fost lansată o licitație de peste 180 de milioane de euro, cu o durată de execuție de 78 de luni, ceea ce înseamnă ani de zile în care centrala nu va produce la capacitate nominală. La Colibița, reparațiile se tot amână, iar termenul real pentru readucerea în parametri rămâne o necunoscută.
La o analiză rece, capacitatea bateriei fraților Mureșan se suprapune aproape perfect peste golul de energie lăsat în rețea de cele două hidrocentrale. Seara, în orele de vârf, când panourile fotovoltaice nu mai produc nimic, iar consumul este maxim, Nova Power & Gas poate livra în sistem exact energia care lipsește, înlocuind practic producția hidro cu energie stocată.Hidrocentralele, dacă ar funcționa, ar putea tempera prețurile din piață, în timp ce bateriile private vând la preț maxim, profitând de cererea ridicată și de oferta redusă.
Ziua, când panourile fotovoltaice din gospodării și parcuri solare inundă rețeaua cu energie, problema se inversează:avem exces de producție și risc de supraîncărcare. Soluția tehnică este tot stocarea – iar aici, din nou, intră în scenă bateriile fraților Mureșan. Practic, statul și consumatorii plătesc pentru a „descărca” surplusul de energie în instalațiile private, urmând ca apoi, noaptea, să cumpere aceeași energie înapoi la prețurile cele mai mari din piață. Un „super business” pentru operatorul privat, o notă de plată în creștere pentru stat și pentru consumatori.
Dacă statul român ar avea un interes real pentru siguranța energetică și pentru tarife corecte, repararea și retehnologizarea hidrocentralelor Mărișelu și Colibița ar trebui declarate obiective de siguranță națională. Cu aproximativ 280 MW hidro reintrați în piață pe timp de noapte, concurența ar fi reală, iar prețurile ar scădea, lovind direct în marjele de profit obținute de bateriile private din situația actuală de criză permanentizată.
Nu este prima dată când numele fraților Mureșan apare în centrul unor controverse legate de energie.Nova Power & Gas a fost vizată de investigații și amenzi uriașe pentru manipularea pieței , pentru felul în care a profitat de scheme și contribuții la fonduri speciale, iar presa a documentat modul în care compania a încercat să evite plata unor sancțiuni de ordinul sutelor de milioane de lei. Aceste episoade arată atât influența economică uriașă a grupului E-INFRA, cât și slăbiciunea statului român, care pare incapabil să impună reguli ferme unor jucători deveniți prea puternici.
În concluzie, povestea bateriei de la Florești și a hidrocentralelor blocate nu este doar despre tehnologie sau investiții „verzi”, ci despre cum, într-un sistem construit prost, golurile statului devin imediat oportunități de profit pentru „băieții deștepți” moderni. Iar nota finală, ca întotdeauna, o plătesc consumatorii și bugetul public.
Exact în același mod în care E-INFRA, grupul fraților Mureșan, își consolidează poziția de lider pe piața infrastructurii de fibră optică prin achiziții strategice precum Direct One, Netcity Telecom și alte companii care dețin o mare parte din rețelele de fibră pe care le controlează și le închiriază către stat, funcționează și strategia lor în energie. Nu înțelegem cum statul român pare orb în fața a ceea ce se petrece atât în energie, cât și în infrastructura de fibră, vitală în era digitalizării – România riscă să rămână veșnic dependentă de 2-3 jucători care vor deține infrastructura esențială. Mare noroc în energie, unde infrastructura este încă a statului, dar în comunicații am pierdut de mult: proiectul național RoNet, promis cu mare tam-tam, s-a transformat într-un fiasco, iar acum, pentru mare parte din infrastructura de fibră și localitățile din România, se bat frații Mureșan cu Teszari (prin rețeaua RDS-RCS). Statul devine încet-încet un spectator care, pentru orice proiect viitor, va trebui să închirieze de la„băieții deștepți” .
Citește și: