În urmă cu un an, am avertizat că Octavian Goga va fi una dintre personalitățile vizate de Legea Vexler. Patrioții de carton m-au trimis atunci la lădița cu nisip, că sunt tânăr și prea mic, în timp ce ei au construit cu lopățica ignoranței lor și cu găletușa subvențiilor castele de iluzii în politică și în viața publică, în goana lor după slavă deșartă plină de like-uri.
Pur și simplu, unii au alergie la a lucra profesionist. Nu contează că „tabăra cealaltă” a investit zeci și sute de milioane de euro și dolari pentru a construi o narativă, pentru a forma cercetători, pentru a se scrie studii și a se publica cărți din care astăzi se citează savant că am fi un popor de imbecili nespălați care se închină la extremiști descreierați.
Cu rarisime cazuri, în general, efectiv nu are cine să răspundă cu date concrete, cu documente, cu studii, cu arme egale, la provocările care apar în spațiul public vis-a-vis de contestarea unor personalități din cultura română.
„Sfera publică” este acoperită de monopolul unui monolog zgomotos, care nu acceptă nuanțe, care evită contexte, care nu suportă întrebări, dar care dă ultimatumuri ideologice și etichete cât cuprinde. Iar în lipsa unui dialog, a unor oameni pregătiți care să exploreze și alte aspecte ale problemei măcar, românii par striviți de deznădejdea pe care o proiectează cei care scriu mainstream-ul, adică narativa oficială. Despre poetul suferințelor noastre, unii zic acuzator că a zis, că a făcut, că a dres, alții zic că nu e așa sau habar nu au dacă da sau nu.
Pentru că nu avem o biografie completă, nu a fost cercetată și adunată la un loc toată arhiva familiei și nici nu au fost verificate unele aspecte din epocă. Putem separa poetul, de militantul pentru unire și de omul politic ulterior? Nu avem un… „gogalog” cu care să se poată discuta detașat, pe documente și pe argumente. Instituțiile care au răspuns, în fața provocărilor lansate de niște asociații obscure, că „vor cerceta” au înțeles complexitatea dezbaterii și că problema nu va fi rezolvată peste noapte. Dacă Goga trebuie să devină „persona non grata” în cultura română, ce facem, atunci, cu Armand Călinescu și Istrate Micescu, miniștii Internelor și Justiției care au implementat efectiv măsurile guvernării de atunci și care, cel puțin cel dintâi, este privit ca un martir de „anti-gogiști”? Mai ales că doar 43 de zile a guvernat efectiv Goga, iar după a fost succedat de nouă formule guvernamentale până la Antonescu, conduse inclusiv de Călinescu, Constantin Argetoianu sau Gheorghe Tătărăscu. La scurt timp după, Goga a și murit, în mai 1938. Dacă el ar fi responsabil de ceea ce s-a întâmplat după moartea lui, în anii ’40, cum susțin cei care-l vor eliminat de peste tot astăzi, de ce nu ar fi și Marx responsabil de moartea a sute de milioane de oameni?
Ce facem cu Ion I.C. Brătianu care s-a opus încetățenirii evreilor după Marea Unire și care a avansat problema înaintea lui Goga, fiind inspirație pentru el? Se dezice PNL și toată murărimea de el? Ce facem cu Regele Carol al II-lea care era suveran? Urmează „anularea” lui Nicolae Iorga, pentru că a fost președinte al Alianței Universale Antisemite? Dar la polul opus, ce facem cu Sadoveanu care a pus umărul cu sârg la instaurarea comunismului, care i-a ajutat pe sovietici să-i elimine pe scriitorii incomozi și care a făcut propagandă pentru URSS? Vedeți vreun român să facă propagandă comunistă și pro-moscovită, cerând epurări, pentru că a văzut pe vreo alee a scriitorilor bustul lui Sadoveanu? Iată nuanțe și contexte pe care „omul de rând” are mai multă înțelepciune în a le înțelege decât pseudo-elita fără ocupație care doar semănă zâzanie! Dar cine să facă lumină?
Facultățile de Istorie și Litere sunt pline de studenți bine intenționați, dar care își văd năzuințele zdrobite de faptul de a fi condiționați: financiar și ideologic. Cei mai mulți aleg teme care să le asigure un viitor într-o lume deja modelată ideologic. Prea puțini își asumă riscul să aleagă teme care să deranjeze sau chiar să modeleze lumea, iar aceia ajung, de cele mai multe ori, să își rateze cariera, sub povara oprobriului la care pot fi sau sunt supuși, sau doar a poverii vieții de zi cu zi, căci după 8-9 ore de muncă numai de cercetare nu-ți mai arde…
Poate că așa ajungea și Goga în studenție, dacă nu exista avocatul Emanuil Gojdu care a stipendiat în mare măsură tinerii care au devenit elita ardeleană înfăptuitoare a Marii Uniri.Da! Toate poeziile și inițiativele literare naționale din sânul studențimii române de la Budapesta, lupta pe front pentru Ardeal și zbaterile de a Paris ale lui Goga nu ar fi existat dacă Gojdu nu și-ar fi lăsat averea spre folosul tinerimii române, ca să se poată ocupa de carte și de ridicarea culturii, nu de munca cu ziua prin locașurile ungurești sau nemțești pentru a-și duce traiul zilnic…
De aceea, mi-e greu să îi scot de pe răboj pe cei care, deși puteau cu toate posibilitățile lor, au refuzat în tot acest timp să facă sau să susțină demersurile necesare ca să discutăm în alți termeni despre subiectul zilei. Pe cei care au refuzat să recupereze arhive și documente relevante și inedite, care acum cine știe unde au ajuns. Pe cei care au susținut propagandiști ieftini, colportori de lozinci și lipitori de afișe, în loc să susțină, asemenea lui Gojdu, elita care, vorba lui Avram Iancu, să scoată (să promoveze) drepturile națiunii noi. Pentru că m-am săturat să văd numai lamentări de dragul atenției și zero acțiune!
Dar până la soluționarea oricărei complexități și la nașterea unui nou Gojdu, un fapt necesar, dar nu și suficient, însă clar și simplu, pe care îl poate recunoaște oricine:
Goga este cinstit de români pentru poezia sa și pentru aportul la Marea Unire! Nu pentru că a co-fondat un partid care s-a raliat curentului politic de la Berlin din anii ’30, cu tot cu simboluri. Niciun român, privind imaginea sau numele său, nu se apucă, ca un vârcolac transformat de luna plină, să se prefacă în militant antisemit, în extremist, în rasist sau în orice alteceva mai ce cred unii că se transformă românii citindu-l pe Goga, prin raportare la deciziile controversate din perioada guvernării sale sau la afinitățile pe care le-a avut în politica germană în ultima parte a vieții.
Iar acest adevăr trebuie spus tare și clar, pentru că prea îmi pare că unii fix asta vor: să-i enerveze pe români până la limita răbdării, îngrădindu-le dreptul de a citi și de a cinsti pe cine vor ei, până în punctul în care tensiunea va atinge nivelul de furie dorit de cei care au proiectat această operațiune psihologică specială de învrăjbire.
Iar noi nu trebuie să le dăm satisfacție!
Emanuel – Silvian Man
Sursa: https://www.napocanews.ro/2026/04/cum-se-rezolva-problema-goga.html