POVEȘTI DE VIAȚĂ. „… nu în copilăria liniștită și lipsită de griji – atunci nu am conștientizat-o -, ci mult mai târziu am înțeles cât de valoroasă este normalitatea… și cred că tocmai de acolo mi se trage reflexul de a lua lucrurile în serios”, deși pare inclusă într-un dialog, spune asta mai mult pentru sine.
Pe la 16 ani, elev la colegiul băimărean „Gheorghe Șincai” la profiul matematică-informatică, după o vizită cu clasa la Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare, a decis că vrea să devină procuror. Pentru asta, trebuia să studieze Dreptul, fără nicio legătură cu profilul real al colegiului. Și l-a urmat. A absolvit în Cluj-Napoca Facultatea de Drept de la Babeș-Bolyai și, nerăbdător, a mers la examenul de admitere în Institutul Național al Magistraturii. Doar aproape de a fi admis, dar motivat de rezultat, a decis să mai studieze un an și să încerce din nou. Numai că viața e atât de greu de programat în cele mai mici detalii…
După câteva săptămâni s-a înscris și la examenul de Barou, mai mult pentru a se testa. A fost admis și după doar un an de stagiatură s-a convins că avocatura i se potrivește cel mai bine. „Îmbină rigoarea cu strategia, munca de profunzime cu contactul direct cu oamenii și mai ales, libertatea de a găsi soluții concrete și de a nu te încadra în tipare”, spune cel reîntors și acasă și în profesie. Pentru că băimăreanul Răzvan Anicăi (36 de ani) a revenit în Baia Mare și în profesia de avocat după un stagiu de mai bine de 6 ani în diplomație, finalizat în funcția de consul al Consulatului General al României la Madrid.
Astăzi, Răzvan Anicăi recunoaște că după 5 ani de avocatură, cu o clientelă formată și într-o perioadă de ascensiune profesională i-a fost greu să ia decizia unei metamorfoze la care nu s-a gândit până atunci. „Intrarea în diplomație nu era un plan de rezervă, implicit a fost o alegere asumată: am considerat că oportunitatea este de multe ori o șansă unică în viață, iar o astfel de experiență merită trăită pe deplin și asumată cu curaj. Nu a fost foarte dificilă adaptarea, dar a existat, ca în orice tranziție serioasă, o perioadă de adaptare de aproximativ un an până când am ajuns să livrez constant cea mai bună versiune a mea într-un mediu nou, cu alte obiective și instrumente. Pentru că dacă avocatura te învață să aperi un interes particular în cadre procedurale prevăzute în coduri, diplomația te obligă să gândești mai mult în termeni de context și de echilibru instituțional”, explică Anicăi.
Metamorfoza: avocat vs. diplomat
Băimăreanul a găsit sprijin și în competențele care se transferă aproape natural între avocatură și diplomație: capacitatea de sinteză, disciplina de a te exprima clar, abilitatea de a construi relații de încredere și mai ales, păstrarea confidențialității informațiilor cu care intri în contact. „Faptul că am intrat în diplomație dintr-o profesie în care rigoarea și consecvența sunt obligatorii m-a ajutat să mă integrez rapid și să performez în cadrul unora dintre cele mai complexe misiuni diplomatice ale României din Europa”, a mărturisit.
Inițial, Răzvan Anicăi a fost numit secretar II în cadrul Secției Politice a Ambasadei României în Republica Italiană. „Munca noastră viza gestionarea și dezvoltarea relației bilaterale România-Italia, cu accent pe dimensiunea politică, precum și analiza poziționărilor statului de reședință în raport cu dosarele majore din politica externă. Era un tip de activitate care cerea capacitate de sinteză și o înțelegere fină a contextului: ce se întâmplă în spatele celor descrise în public, de ce se întâmplă, cum ne afectează și ce opțiuni există pentru a ne poziționa cel mai oportun în raport cu interesele României”. Admite că la Roma au impactat situații profesionale relevante, însă nu vrea să vorbească despre acestea din cauza impunerilor procedurale ale Ministerului Afacerilor Externe.
La finalul mandatului de 4 ani, a fost numit inițial viceconsul și apoi consul al Consulatului General al României la Madrid, care dezvolta al doilea ca număr de servicii din rețeaua consulară a României în lume. „În Spania, registrul s-a schimbat radical, dar formația juridică m-a ajutat enorm – cadrul legal și procedural era bine definit. Activitatea mea a fost orientată preponderent spre relația directă cu comunitatea românească, prin soluționarea unor servicii esențiale – acte notariale, documente de călătorie, acte de stare civilă – într-un mediu cu volum mare de solicitări și cu o miză foarte concretă pentru oameni: acces rapid la documente și proceduri care le influențează viața de zi cu zi”, povestește Anicăi.
La Madrid a fost un caz care reliefează foarte bine ce presupune impactul concret al activității de consul asupra normalității unei persoane. „Era un cetățean român născut în Spania, deja major, a cărui naștere nu a fost înregistrată corespunzător sau, în orice caz, documentația nu putea fi identificată în circuitul administrativ. În astfel de situații nu vorbim doar despre acte, drepturi, ci despre identitatea însăși a persoanei. Prin dialogul susținut cu autoritățile spaniole și prin corelarea demersurilor cu instituțiile române, am reușit să finalizăm procedura de înregistrare. Practic, o persoană majoră a ajuns doar la acel moment să aibă o identitate recunoscută și documente care să îi permită să-și exercite drepturile”, a explicat Anicăi.
După perioada petrecută în cele două misiuni diplomatice, dincolo de atribuțiile specifice, băimăreanul Răzvan Anicăi mărturisește că a existat și o componentă constantă de diplomație publică: consolidarea unei imagini corecte și demne a României, susținerea comunității și apărarea intereselor ei și dialogul instituțional cu autoritățile locale și partenerii relevanți. În esență, se simte norocos că a avut oportunitatea de a atinge ambele laturi ale diplomației, atât cea politică, cât și cea consulară, deși, în esență, fie că vorbim de una sau de cealaltă, cheia rămâne aceeași: reprezentarea responsabilă a României.
În mijlocul românilor din diaspora
Băimăreanul spune că majoritatea românilor cu care a interacționat în Italia și Spania erau plecați de mult timp din România (în marea majoritate a cazurilor, motivele plecării au fost pur economice, de multe ori niște decizii dureroase), unii făcând deja parte din a doua generație de români stabiliți în diaspora.
„Ce mi s-a părut mai dureros este faptul că unii au rămas cu un sentiment de amărăciune în raport cu România, aspect care se acumulează în timp. Mulți au interiorizat propria plecare, faptul că și-au părăsit țara și de multe ori familia, ca pe un eșec personal, deși, în majoritatea cazurilor a fost rezultatul unor constrângeri obiective și al unui context care, la momentul respectiv, nu le-a oferit alternative. Această rană, acest sentiment de ruptură explică de ce unii se întorc doar în vizită – vin cu drag pentru familie și pentru locurile copilăriei, dar evită reîntoarcerea cu caracter definitiv din teamă să nu retrăiască frustrările din trecut sau din neîncrederea că se poate construi din nou de la zero. Subliniez că nu generalizez aceste povești de viață.
În același timp, trebuie evidențiat că diferențele față de alte state europene nu sunt atât de mari pe cât unora le place să afirme și că România s-a schimbat. Nu suficient și nu uniform, dar s-a schimbat: există zone unde se vede progres, investiții, modernizare, inițiative noi și oportunități care acum 10-15 ani erau greu de imaginat. Cred că e important ca dialogul cu diaspora să fie unul sincer și matur și să recunoaștem ce nu a funcționat, dar și să privim în perspectivă. Un lucru pe care l-am învățat din contactul direct cu comunitățile vestice este că dezvoltarea reală este generată de cooperare și unitate”, a explicat fostul consul al României la Madrid.
Reîntoarcerea acasă
De ce s-a reîntors Răzvan Anicăi în Baia Mare? Din același motiv pentru care a plecat. A plecat din urbea natală în progres profesional și s-a reîntors tot în progres profesional. „Sincer, de mult timp aveam în minte întoarcerea în țară și reluarea profesiei de avocat. Dincolo de experiența, cu adevărat memorabilă, trăită în diplomație, am știut mereu că vreau să revin la avocatură și să îmi continui dezvoltarea profesională în această direcție. A fost mai degrabă o revenire la un drum pe care îl simt al meu, nu o schimbare de ultim moment sau generată de împrejurări obiective.
Avocatura oferă câteva avantaje care sunt greu de regăsit într-un sistem public foarte reglementat, cum este cel diplomatic. Libertatea de a-ți organiza timpul, de a lucra și din altă parte decât propriul birou, dar și posibilitatea de a-ți selecta cauzele și de a-ți dimensiona portofoliul astfel încât să poți livra un randament foarte bun capătă o valoare reală mai ales după ce ai trăit experiența unui cadru instituțional în care ritmul și prioritățile sunt stabilite altfel.
În plus, există și o dimensiune umană pe care avocatura o pune în prim-plan. Satisfacția de a putea ajuta concret un om pe care îl vezi în fața ta, de a construi o strategie, de a câștiga un proces și de a vedea efectul direct al muncii tale în viața lui sunt lucruri greu de egalat. Iar Baia Mare, prin rădăcini, familie și sentimentul de apartenență, a fost locul firesc în care această revenire să capete continuitate”, este convins Anicăi.
Baia Mare, la 7 ani distanță
După 7 ani petrecuți în capitalele Spaniei și Italiei, băimăreanul Răzvan Anicăi crede că orașul are premise solide pentru creștere și dezvoltare economică. Își expune și argumentele: „Baia Mare are o poziționare bună, un potențial turistic și cultural care poate fi valorificat mult mai mult și mai ales, are oameni. Iar oamenii sunt decisivi și mai ales când există competență și colaborare, orașul poate crește. Totodată, orașul are un nucleu de profesioniști foarte buni și nu mă refer doar la cei vizibili public, ci și la cei care țin efectiv comunitatea în picioare – antreprenori mici și mijlocii, meseriași, tehnicieni, oameni din construcții. Sunt oameni serioși care se pot dezvolta dacă li se creează un cadru predictibil.
În plus, cred că Baia Mare ar câștiga mult din investiții care țin de infrastructura invizibilă, precum digitalizare, simplificarea birocrației, reguli clare pentru investitori. Astfel de aspecte nu se văd la fel de spectaculos ca o clădire nouă, dar schimbă radical ritmul în care se mișcă un oraș și reușesc să atragă tineri competenți”.
… s-a întors pentru că mai crede și pentru că apartenența la acasă nu poate fi substituită. Asta a fost o parte din povestea de viață a unui tânăr avocat băimărean și un fost tânăr consul al României pe care îl revedeți astăzi deja în sălile instanțelor, reîntors acasă.
Cătălin VISCHI