În vara anului 2021, în timp ce majoritatea instituțiilor publice încercau să își revină după restricțiile pandemice, Centrul Cultural Municipal (CCM) „George Coșbuc” din Bistrița semna o convenție cel puțin neobișnuită. Instituția condusă de un management care invoca constant „integrarea în circulația valorilor naționale” a decis să finanțeze integral o tabără de creație plastică desfășurată la Tescani, în județul Bacău.
Partenerul de contract? Muzeul Național „George Enescu” din București. Obiectul? Asigurarea cazării, mesei și transportului pentru opt participanți la o tabără de pictură organizată de muzeul bucureștean în județul Bacău. Valoarea tranzacției: 11.880 lei.
Primele semne de întrebare au apărut chiar din documentele contabile. Centrul Cultural a achitat un avans de 5.000 lei pe care l-a înregistrat în evidențele contabile cu data de 02.05.2021, deși factura fusese emisă abia în iulie, iar contractul semnat tot atunci. Această „premoniție” contabilă a fost doar vârful aisbergului într-un control ce avea să zguduie liniștea instituției.
Auditul Curții de Conturi: Anatomia unei ilegalități
În anul 2022, Camera de Conturi Bistrița-Năsăud a luat la puricat execuția bugetară a municipiului. Când auditorii au ajuns la capitolul „Bunuri și Servicii” al Centrului Cultural, au descoperit o stare de fapt care sfidează logica administrativă a unei instituții de interes local.
Concret, instituția bistrițeană în calitate de organizator/beneficiar a încheiat în vara acelui an un contract cu Muzeul Național “George Enescu” din Bucureşti, în calitate de prestator, având ca obiect asigurarea cazării și mesei pentru 8 participanți la tabăra de creație artistică (pictură) Tescani, judeţul Bacău, în perioada 26 iulie – 4 august 2021. S-a prevăzut că, valoarea contractului, de 11.880 lei, “va fi ajustată… în funcţie de persoanele efectiv prezente”.
Numai că, în primul rând evenimentul a avut loc în alt județ, iar dintre cei 7 participanți la respectiva tabără de creație de la Tescani pentru care a plătit cazarea și masa Centrul Cultural „George Coșbuc” nu a fost nici măcar unul din cadrul instituției bistrițene, sau măcar vreun cetățean al municipiului.
” – tabăra de creație s-a desfășurat într-un alt județ decât cel al organizatorului/beneficiarului;
În baza contractului încheiat, a facturilor emise de Muzeul Național George Enescu și a deconturilor de transport, prin plățile efectuate, patrimoniul Centrului Cultural Municipal «George Coșbuc» Bistrița a fost păgubit cu suma de 11.730 lei”, au arătat în raport auditorii Curții de Conturi, care au decis că prejudiciul trebuie recuperat.
Strategia „Axei Artistice” vs. Codul de Procedură Civilă
Pus în fața obligativității de a recupera banii, managementul Centrului Cultural a ales calea războiului total în instanță. În fața Tribunalului Bistrița-Năsăud, instituția a încercat o apărare poetică, dar lipsită de fundament juridic. Reclamantul a susținut că a fost o „onoare” să colaboreze cu Muzeul Național și că la Tescani au participat „somități” care au lăsat în urmă tablouri ce valorează mult mai mult decât investiția.
Mai mult, CCM a încercat să lege evenimentul de un proiect vechi de 15 ani, numit „Școala de la Bistrița la Tescani”, argumentând că „vitalitatea culturală a unui oraș nu poate fi închisă în local”.
Însă, când instanța a cerut dovezi, poezia s-a risipit. Curtea de Conturi a arătat că:
Documente „fabricate” pentru proces
Un moment-cheie în proces a fost cel în care CCM a depus la dosar un album de artă și o serie de contracte de donație. Speranța era că judecătorii vor vedea lucrările și vor valida „trocul” artă contra cazare.
Efectul a fost invers. Curtea de Conturi a demonstrat că aceste contracte de donație au fost încheiate abia în toamna anului 2024, la trei ani după eveniment și în plin proces. Mai grav, documentele purtau urme de corecturi, acestea fiind „ajustate” pentru a menționa „Tescani 2021”.
Instanța a reținut fără echivoc: aceste înscrisuri sunt pro-causa, adică fabricate special pentru a servi drept probă în litigiu, și nu reflectă realitatea de la momentul efectuării plăților nelegale.
„Împrejurarea că ulterior contractele au fost corectate pentru a cuprinde menţiunea «Tescani 2021» nu poate determina concluzia potrivit căreia apărarea reclamantei este confirmată”, au subliniat judecătorii.
Legea nu se negociază prin artă
Judecătorul de la Tribunalul Bistrița-Năsăud a desființat rând pe rând toate argumentele CCM. În sentința civilă nr. 82/2025, instanța a stabilit că misiunea unui așezământ cultural local este să deservească cetățenii propriei comunități, nu să devină sponsor pentru artiști externi în deplasări recreative prin țară.
Magistrații au subliniat că, în lipsa unei contraprestații stipulate clar în contract în 2021, plata a fost o simplă irosire a banului public.
„Prejudiciul constatat există și constă în plata unor servicii fără legătură cu atribuțiile instituției”, a tranșat instanța, respingând acțiunea Centrului Cultural.
Epilog la Cluj: Recursul anulat și „Nota de Plată” finală
Refuzând să accepte realitatea, CCM a atacat decizia la Curtea de Apel Cluj. Însă, pe data de 2 martie 2026, magistrații clujeni au pus punct definitiv acestei aventuri juridice. Printr-o eroare procedurală ce subliniază degringolada administrativă, recursul CCM a fost declarat nul din oficiu.
“Admite excepția nulității recursului, invocată din oficiu. Anulează recursul formulat de recurentul CENTRUL CULTURAL MUNICIPAL ,,GEORGE COȘBUC” BISTRIȚA în contradictoriu cu pârâtele CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI și CAMERA DE CONTURI BISTRIȚA-NĂSĂUD, împotriva Sentinței civile nr. 82/2025, pronunţată de Tribunalului Bistrița-Năsăud în dosarul nr. 1141/112/2023, pe care o menține în întregime. Definitivă”, au decis judecătorii instanței superioare.
Hotărârea Curții de Apel Cluj este definitivă. Sentința Tribunalului, care confirmă ilegalitatea plăților și obligă la recuperarea banilor, rămâne în vigoare.
Cine plătește?
Cazul „Tescani” este mai mult decât o eroare de 11.730 de lei. Este simptomul unui mod de gestionare a banului public în care „viziunea managerială” se consideră deasupra legilor finanțelor publice și a normelor de control financiar preventiv.
Întrebările care rămân după acest scandal sunt dureroase pentru contribuabilul bistrițean:
Cine va plăti efectiv? Legea obligă acum conducerea CCM să identifice vinovații (cei care au semnat „bun de plată”) și să recupereze sumele. Vor ajunge acești bani înapoi în buget sau se va încerca o altă „inginerie” birocratică?
Ce alte tabere au mai fost finanțate astfel? Decizia definitivă obligă Centrul Cultural să extindă verificările pentru toată perioada de prescripție. Câte alte deconturi de transport pentru rute fictive sau cazări la „somități” vor mai ieși la iveală? Arta nu scuză ilegalitatea!