Clujul a devenit un loc în care noaptea nu mai auzi greierii, ci doar mașinile modificate. De câte ori suntem deranjați că într-o intersecție cineva nu a intrat destul de repede și a fost claxonat intens și dur de către altul. Fără noimă. Câteva secunde, un taximetrist a oprit că nu avea unde lăsa un client, și-i strașnic claxonat. Suntem deranjați, dar când ne vine rândul,claxonăm și noi nervoși? Fluidizăm traficul cu claxonul? S-a creat un model negativ?
Tinerii nu concurează în cărți citite, concurează cu marca telefonului Iphone ProMAx 19, ”eu stau la casă”, casa mea e cu piscină, am gagiu cu be-em-weu, dar parcă tot aș vrea să fiu băgat în seamă. Emag (reclamă neintenționată) rezolvă problema cu un amplificator de tobă de eșapament.
Ce poate indica din punct de vedere psihologic comportamentul de a face zgomot intenționat cu mașina? Sigur, persoanele sunt identice, dar în Psihologie socială și Sociologie urbană se arată câteva motive frecvente: nevoia de atenție (foști copii ”abandonați” de părinți la ecranele cu desene animate și telefon) și validare socială.
Frustrați, ratați, Nici un tânăr realizat nu va avea timp să își tureze mașina noaptea de dragul de a le arăta clujenilor că el există.
Zgomotul produce vizibilitate instantanee. Zgomotul este un indicator de masculinitate sau competiție, gorilașul în junglă urlă la lună?
Cocoșul de munte cântă, broscoiul orăcăie pentru împerechere, iar ”bombardierul” găinii face cucuriguuuu! În Cluj se turează mașina sau motocicleta, de multe chiar sub nasul autorităților: sub geamurile Jandarmeriei și vizavi de ISU, de exemplu.
Plăcerea de a provoca disconfort altora
Nu este neapărat patologic — este un cod de apartenență la grup. Grupurile sunt inițiate și organizate de către cei care au timp. Nu o să vezi tineri cu multă școală conducând grupurile auto de drifturi, ci acești frustrați, ratați, care au fost copii abandonați, chiar dacă sunt din familii bogate.
Nu sunt fericiți, dimpotrivă, de aceea la acești suferinzi sociale apare nevoia de a-i pedepsi pe ceilalți prin sfidarea regulilor și plăcerea de a provoca disconfort altora.
De obicei, tineri de 18–30 ani la care sunetul motorului este principalul simbol de performanță. Altceva în viață nu le-a prea reușit. Se poate privi cu multă empatie o anumită suferință a tinerilor din familiile care nu au mai avut timp și pentru educație, dar aceasta nu înseamnă că ei trebuie încurajați (pasivitatea încurajează) să îi pedepsească pe ceilalți.
Ce autorități pot lua măsuri în Cluj-Napoca ?
Foarte multe, chiar dacă fiecare în parte va spune că nu ei, ceilalți trebuie să facă!
IPJ – Poliția Rutieră: poate sancționa modificări tehnice ilegale, zgomot excesiv, conducere agresivă
Poliția Locală: poate aplica amenzi pentru tulburarea liniștii publice, comportament antisocial.
Registrul Auto Român: controlează omologarea vehiculelor, modificările tehnice. RAR poate reține certificatul de înmatriculare.
Primăria poate introduce: zone de liniște, limitări de circulație nocturnă, camere fonice/ radar fonic. Poate dedica spații pentru tineri!
De ce nu fac aceste instituții mai nimic sau fac de ochii lumii și ineficient?
Statul reprezintă și apără interesele grupului social aflat la putere? Este o definiție. Ne place sau nu, aceste instituții sunt ale statului? Dacă ar reclama problema niște ștabi, niște potentați s-ar lua măsuri eficiente? Cu siguranță s-ar lua! Doar că ei nu reclamă pentru că stau în zone liniștite. Sau stau unde vrea mușchii lor. Ăi de nu pot, fac reclamații. Reclamă sclavii, sărakii cum îi spunea Jovani Becali jurnalistului Cartianu.
Problema ”nu este că sărakii reclamă, că nu ei ne pune în funcție” ci, este aceea că zgomotul urban cronic suprasolicită sistemul de stres al organismului și duce la: hipertensiune, ateroscleroză, infarct, accident vascular cerebral.
Zgomotul este unul dintre cei mai puternici perturbatori ai somnului implicând treziri repetate, somn rău, oboseală cronică, asociind insomnie, tulburări de ritm circadian, scăderea imunității.
Clujul orașul unor recunoscuți psihologi, dar și a unor probleme de profil
O fi Clujul orașul unor recunoscuți psihologi, dar și centrul unde problemele psihologice datorită stresului cronic al expunerii la zgomot a dus la o explozie de anxietăți și depresii.
Marii psihologi ai Clujului locuiesc deja în zone cu zgomot mai puțin, dar în amintirea vremurilor când erau și ei mai tineri și mai săraki, ar trebui să explice autorităților efectul devastator asupra copiilor care au dificultăți de concentrare, memorie diminuată, performanță școlară mai slabă.
Problemele auditive, diabetul, bulimia și obezitatea rezultate ale zgomotului urban le amintim doar pentru că este de așteptat ca medicii să aibă un punct de vedere.
Dincolo de bolile individuale la nivel de comunitate zgomotul urban constant produce iritabilitate crescută, scăderea coeziunii sociale, iar locuitorii percep orașul ca ostil. Pasivitatea autorităților în a sancționa asemenea comportamente negative considerate ”mărunte”, dar care nu sunt deloc mărunte crează toleranța la incivilitate.
”Teoria geamului spart”- răul se însămânțează!
Dacă nu sunt sancționate devin normalitate, cresc numărul comportamentelor similare, anormalitatea poate deveni chiar normă, regulă, a cotidianului. Este un conceptul cunoscut ca Broken Windows Theory (Teoria geamului spart).
Răul nu se va opri niciodată singur. Se însămânțează, va crește, se va înmulți, iar multe dintre elementele esențiale din calitatea vieții la Cluj, vor scădea.
Să auzi greierii noaptea nu este un moft și nici un cadou, ar trebui să fie o normalitate! Și la Cluj!