În excepționala sa carte „Interviu cu Puterea”, Oriana Fallaci îl provoacă pe interlocutorul său, Sandro Pertini, figură iconică a politicii italiene, fost președinte al Republicii, om care a petrecut 14 ani în închisorile lui Mussolini, la o discuție despre rolul intelectualului în politică.
Răspunsul său este antologic și șocant: „Ah, intelectualii, n-am să-i iert niciodată pentru ticăloșiile făcute!”. La acest răspuns m-a dus gândul văzându-l pe profesorul Cristian Preda că își rupe, teatral, într-un studio TV o copie, probabil, a diplomei sale de doctorat, aflând că Guvernul a redus sporul la salariu pentru posesorii unui astfel de titlu.
Era să adaug, științific, dar ceva m-a oprit.
Domnul Preda era in 2019, după două istovitoare mandate de europarlamentar, aproape milionar în euro fiind unul dintre profitorii absoluți ai regimului Băsescu și foarte apropiat de diva acestuia, Elena Udrea. Acum este decan al Facultății de Științe Politice din Universitatea București, un reprezentant de seamă al burgheziei academice, clasă consacrată social în ultimele două decenii.
„Universitățile românești, în cea mai mare parte, nu sunt altceva decât saloane de masaj pentru ego-urile profesorilor” – îmi spunea într-un podcast, anul trecut, profesorul Mircea Miclea, fost ministru al Educației, printre altele. Asta spune câte ceva despre mentalitatea cultivată de elita academica românească.
”Instalarea” intelectualului
Fac eforturi să uit cum un prestigios universitar, în timpul administrației Funar la Cluj-Napoca, a refuzat să semneze un articol despre Matei Corvin, pe care îl vedea ca un simbol unificator al românilor și maghiarilor din Transilvania.
„Nu vreau să mă pun rău cu nebunul”, mi-a spus, candid, domnul intelectual. Scriitorul si prefectul Grigore Zanc suna la redactie și ne felicita după câte un articol împotriva lui Gheorghe Funar, <
„Instalarea” vine neapărat cu beneficiile de rigoare: mai o sinecură, mai o traducere, drepturi de autor plătite de stat etc. „Instalarea” are un singur dezavantaj, zice dl. Pleșu, duce la atenuarea până la dispariție a spiritului critic.
Biblia, singura carte
Ori, intelectualii nu ar trebui sa aibă prea multe certitudini, cât ar trebui să fie bântuiți de îndoieli. Intelectualii publici au ales amvonul în locul agorei. Nu acceptă să fie contraziși, au intoleranță la ezitare și dubiu. Cioran spunea că îndoiala și lenea sunt cele mai mari virtuți ale umanității. Scandalos, nu? … și mulți dintre ei sunt și harnici!În aceeași carte a Orianei Fallaci, pomenită la început, este și un interviu cu electricianul polonez, Lech Walesa. Acesta mărturisește că nu avut timp de lectură, că a avut de organizat și condus oameni, și că de fapt în toată viața lui a citit o singură carte – Biblia.
Sursa: https://cluj24.ro/opinie-florin-danciu-usor-cu-intelectualii-pe-scari-280567.html