În centrul celui mai „smart” oraș din România, domeniul public se împarte după reguli pe care nici măcar cei care le aplică nu par să le înțeleagă pe deplin. Unii proprietari de local care au participat la licitația organizată de Primăria Cluj-Napoca plătesc chirii de ordinul miilor de lei în fiecare lună pentru dreptul de a pune câteva mese pe trotuar. Alții nu plătesc sau nu plăteau nimic; pe vremuri, Poliția Locală scria o amendă de 500 de lei, aceștia din urmă puneau mesele înapoi și mergeau mai departe. Iar acum, după ce aceeași Primărie i-a legalizat printr-o reglementare venită ca din senin, plătesc o taxă simbolică și dorm liniștiți. Povestea teraselor din Cluj nu este o poveste despre lege. Este o poveste despre cine are și cine nu are noroc de un sistem care se schimbă după cum bate vântul.
Licitație, contract, chirie. Și factura vine în fiecare lună.
Să începem cu cei care au jucat după reguli. Primăria Cluj-Napoca a scos periodic la licitație publică amplasamentele pentru terase din zona centrală: Piața Unirii, Bulevardul Eroilor, Piața Muzeului. Procedura era clară: participi, oferi cel mai mare preț pe metru pătrat, câștigi. Prețul minim de pornire în zona Piața Unirii a fost stabilit la 48 de lei pe metru pătrat pe lună, actualizat cu inflația. Dar licitațiile competitive urcă prețurile și, până la urmă, o terasă de 50 de metri pătrați poate ajunge să coste între 5.000 și 15.000 de lei pe lună, în funcție de cât s-a licitat.
Pe lângă chirie, operatorul mai depune și o garanție bancară echivalentă chiriei pe două luni, semnează un contract de salubritate, obține autorizație de construire, ia aviz de la Ministerul Culturii dacă e în zonă protejată și se obligă să funcționeze continuu pe toată perioada contractuală. Dacă închide terasa, riscă rezilierea contractului. Contractele sunt pe cinci ani, fără prelungire. Când expiră, se reia licitația și, eventual, vine altcineva cu o ofertă mai mare.
Aceasta este varianta scumpă. Varianta pentru cei care au crezut că, dacă respectă regulile, regulile îi vor respecta și pe ei.
500 de lei amendă. Prima masă o acoperea.
Acum să vorbim despre cealaltă categorie. Gazeta de Cluj a documentat de-a lungul anilor o practică bine înrădăcinată în centrul Clujului: localuri care amplasau terase pe domeniul public fără niciun contract, fără nicio licitație, fără nicio autorizație. Pur și simplu scoteau mesele afară și așteptau să vadă ce se întâmplă.
Ce se întâmpla era previzibil și inofensiv. Venea mașina Poliției Locale, coborau agenții, completau un proces-verbal, înmânau o amendă de 500 de lei și plecau. Până ajungeau la colțul străzii, mesele erau deja puse la loc. Proprietarul scotea cei 500 de lei din casa de marcat după prima masă servită, eventual după primul cocktail de weekend, și mergea mai departe. Sancțiunea nu era o pedeapsă. Era un cost de operare. Previzibil, bugetat și complet inofensiv.
Între timp, vecinul de alături, cel cu contractul, cu garanția bancară și cu chiria de 8.000 de lei pe lună, privea scena în fiecare săptămână și își punea o întrebare perfect rezonabilă: de ce plătesc eu atât de mult ca să fiu în regulă, când cel de lângă mine nu plătește nimic și nu pățește nimic?
Primăria Cluj-Napoca nu a acționat împotriva niciunei terase ilegale din Centru și niciuna nu a fost desființată cu adevărat; nicio masă nu a fost confiscată, niciun local nu a fost închis pentru ocupare repetată a domeniului public fără drept. S-a amendat. S-a plecat. S-a repetat.
Și apoi a venit soluția pentru a-și ascunde mizeria sub preș.
Ecuația s-a schimbat definitiv. Reglementarea care permite localurilor de alimentație publică să funcționeze cu terase sezoniere în fața propriului punct de lucru, fără licitație și fără amendă, a intrat în vigoare și a transformat dintr-odată situația. Ordonanța nr. 99/2000 prevedea de mult timp acest drept, dar aplicarea ei concretă la nivel local a creat efectul cel mai spectaculos cu putință: cei care ani de zile operaseră la limita legii și plătiseră 500 de lei din când în când ca să pară că le pasă au primit o legitimare oficială.
Acum plătesc o taxă stabilită prin hotărâre de Consiliul Local, fără nicio presiune competițională, fără licitație, fără garanție bancară, fără obligație de funcționare continuă. Dacă vine iarna și vor să închidă, închid. Dacă vor să redeschidă primăvara, redeschid. Flexibilitate totală, costuri minime.
Vecinul cu contractul de închiriere nu are niciuna dintre aceste opțiuni. El plătește în continuare mii de lei pe lună, vara și iarna, indiferent dacă terasa îi aduce sau nu clienți. Contractul nu are clauză de sezonalitate. Primăria vrea chiria. Și o vrea în fiecare lună.
Primăria Cluj: colectăm chirii de la unii și taxe simbolice de la alții. Sistem funcțional.
Ce este cu adevărat remarcabil în toată această poveste nu este inechitatea în sine — inechitățile administrative există peste tot. Ce este remarcabil este că administrația locală clujeană a privit timp de ani de zile cum două categorii de operatori funcționează pe același trotuar după reguli radical diferite și nu a considerat, la niciun moment, că merită o intervenție serioasă.
Primăria Cluj-Napoca nu mai ține cont de propriile angajamente și nu își respectă nici colaboratorii. Acest lucru se vede clar, în primul rând, în faptul că nu a contat pentru ei nimic din ceea ce a fost gândit și plătit printr-un studiu făcut de către o firmă specializată în domeniu, care a executat acel studiu împreună cu departamentul de urbanism din primărie și au realizat acele hărți ale teraselor din centrul Clujului.
Nu doar că primăria a dat dovadă de o lipsă totală de fair-play față de cei pe care i-a obligat să vină de bună-credință la licitație — și care au crezut că vor rămâne singurii în zonă și că totul va fi legalizat de către primărie — dar a trădat și încrederea clujenilor, care au crezut că banii cheltuiți de către administrația lui Emil Boc pe studii vor fi cheltuiți cu cap. Nu că, după una-două luni, nimeni nu va mai ține cont de harta teraselor și de cum va arăta centrul Clujului, precum o favela din Brazilia.
Punctul nostru de vedere este susținut și de către Anca Ciubăncan – Consilier local AUR, care dă de pământ cu Primăria! „Unii sunt favorizați, alții sunt taxați până la ultimul leu!”
Consilierul local AUR, Anca Ciubăncan, a răbufnit și scoate la iveală neregulile care „ard” la buzunar antreprenorii cinstiți din inima Clujului. Aceasta acuză un sistem plin de hibe, unde unii patroni plătesc sume uriașe tot anul, în timp ce alții apar „peste noapte” cu terase sezoniere ieftine, chiar sub nasul concurenței, fără nicio licitație. Ciubăncan nu menajează nici Poliția Locală, despre care spune că ori „închide ochii”, ori e total absentă în fața teraselor fără acte, lăsând centrul orașului la voia întâmplării. „E ca și cum ai pune doi copii la aceeași cursă, dar pe unul îl lași să plece de la jumătate”, a punctat aceasta, cerând transparență totală și un inventar public al tuturor celor care ocupă domeniul public.
Sursa: https://gazetadecluj.ro/primaria-cluj-napoca-a-legalizat-concurenta-neloiala-din-inima-orasului/