Un caz grav de violență între elevi, încadrat de instanță în sfera fenomenului de bullying, a fost sancționat prin emiterea unui ordin de protecție, în urma unor acte repetate de agresiune și intimidare comise într-o unitate de învățământ.
Potrivit hotărârii, cei doi minori, ambii în vârstă de 17 ani, sunt colegi de clasă la un liceu tehnologic. Începând cu luna septembrie 2025 și până în martie 2026, agresorul ar fi exercitat presiuni constante asupra victimei pentru a-i da bani, recurgând la amenințări și acte de violență fizică.
Instanța a reținut că, în mai multe rânduri, elevul agresor l-a prins de haine în zona gâtului, l-a tras spre el și chiar l-a trântit la pământ, în încercarea de a obține bani. De asemenea, acesta a avut asupra sa un cuțit în incinta școlii, pe care l-ar fi folosit pentru a intimida victima.
De altfel, minorul a recunoscut parțial faptele, arătând că i-a cerut bani colegului și că l-a tras de haine, dar a susținut că nu l-a amenințat cu cuțitul, ci doar i l-a arătat.
Judecătorii au apreciat însă că există suficiente indicii privind exercitarea unor acte de violență și că situația a generat o stare reală de temere pentru victimă, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 26/2024 pentru emiterea unui ordin de protecție.
Un element important reținut de instanță a fost și faptul că agresorul se afla deja în arest preventiv într-un dosar penal, în care s-au documentat aceleași acte de violență și constrângere.
În consecință, judecătorii au dispus obligarea acestuia să păstreze o distanță minimă de 100 de metri față de victimă, locuința acesteia și unitatea de învățământ, pe o perioadă de 12 luni.
Hotărârea atrage atenția și asupra fenomenului de bullying în școli, instanța subliniind că astfel de comportamente implică un dezechilibru de putere și pot avea consecințe grave asupra dezvoltării psihice a elevilor. În acest context, judecătorii au criticat pasivitatea instituțiilor și au dispus sesizarea Inspectoratului Școlar și a Poliției pentru adoptarea unor măsuri concrete.
Instanța a mai arătat că responsabilitatea combaterii violenței școlare revine atât unităților de învățământ, cât și părinților, fiind necesară o intervenție coordonată pentru prevenirea unor situații similare.
Instanța a sesizat din oficiu ISJ și IPJ Cluj: ”Această sesizare are ca scop atragerea atenției autorităților competente asupra faptelor de tip bullying”
”Rezolvarea conflictelor existente între elevi pentru combaterea fenomenului de bullying trebuie să revină în primul rând unității de învățământ, prin măsuri disciplinare adecvate precum și o colaborare între părinți și cadre didactice. Procedura ordinului de protecţie este instituită prin lege pentru a proteja victimele violenţei de orice fel, însă aceasta trebuie să prezinte o minimă gravitate, pentru a se justifica măsurile coercitive ce pot fi impuse în cadrul ordinului de protecţie. Instanța reține că disensiunile ce au loc între cei doi minori prezintă nivelul de gravitate necesar pentru a justifica luarea măsurilor solicitate pe calea cererii privind emiterea ordinului de protecție.
Oricum, instanța subliniază că responsabilitatea pentru formarea și corectarea comportamentelor elevilor nu revine exclusiv unității școlare, ci și părinților acestora, care au datoria fundamentală de a le oferi copiilor o educație bazată pe respect, empatie și înțelegerea diferențelor. În final, instanța atrage atenția conducerii unității școlare că pasivitatea sau intervențiile superficiale nu sunt compatibile cu obligațiile legale și morale care incumbă conducerii unității școlare în legătură cu fenomenele bullying.
De asemenea, instanța va sesiza din oficiu Inspectoratul Școlar Județean Cluj și IPJ Cluj – Biroul Siguranță Școlară, cu privire la situația reținută în cuprinsul prezentei hotărâri, în vederea adoptării măsurilor care se impun potrivit competențelor legale ale acestor instituții. Această sesizare are ca scop atragerea atenției autorităților competente asupra faptelor de tip bullying, precum și necesitatea unei intervenții instituționale coordonate, care să vizeze nu doar protejarea reclamantului, ci și prevenirea unor situații similare în cadrul unității școlare. Instanța apreciază că o astfel de abordare este indispensabilă pentru restabilirea unui climat educațional sigur și incluziv, precum și pentru transmiterea unui mesaj ferm, atât elevilor, cât și personalului didactic, cu privire la consecințele tolerării sau minimalizării unor comportamente abuzive.”