Otilia Coman s-a născut la 25 martie 1942 la Timișoara, ca fiică a preotului ortodox Gheorghe Coman, originar din Murani, Timiș . După retrocedarea Ardealului de Nord în 1944 , familia Coman s-a mutat la Oradea , unde tatăl poetei a slujit ca preot la Biserica cu Lună , catedrala ortodoxă din Oradea. După instaurarea regimului comunist în România , preotul Coman a fost arestat ca „dușman al poporului”. Ca fiică a unui deținut politic, a trebuit să aștepte patru ani până când autoritățile comuniste i-au permis înscrierea la Facultatea de Filologie din Cluj .
Pentru a ocoli șicanele regimului, Otilia Coman și-a luat pseudonimulAna Blandiana , după numele satului natal al mamei, respectiv Blandiana, Alba .
Memorialul de la Sighet este primul muzeu din lume dedicat victimelor comunismului, iar iniţiativa a aparţinut soţilor Ana Blandiana și Romulus Rusan, care în 1993 au înaintat proiectul la Consiliul Europei. În 1994, clădirea a fost preluată de Fundaţia Academia Civică în vederea transformării în muzeu, iar lucrările de reabilitare și amenajare au durat până în anul 2000. Printr-o lege specială din 1997, este declarat „ansamblu de interes naţional“, iar în 1998 este nominalizat de Consiliul Europei printre primele trei locuri de cultivare a memoriei europene, împărţind podiumul cu mult mai celebrele Auschwitz și Memorialul Păcii din Normandia.(historia.ro)
Ana Blandiana (Otilia Valeria Rusan, n. Coman ; n. 25 martie 1942 , Timișoara , România ) este o scriitoare (autoare a 26 de cărți publicate în română și a 60 de volume apărute în 26 de limbi) și luptătoare pentru libertate civică din România.
Înainte de Revoluția din 1989 , i s-a luat în trei rânduri dreptul de a publica (1959-1964, 1985, 1988-1989), iar în ultimii doi ani numele ei a fost interzis și cărțile i-au fost scoase și din biblioteci. Înainte de a deveni poetă a lucrat pe un șantier de construcții, deoarece a fost persecutată de regimul comunist, tatăl ei fiind declarat chiabur
i s-a luat in trei randuri (1959-1964, 1985, 1988-1989) dreptul de a publica, iar in ultimii doi ani numele ei a fost interzis si cartile i-au fost scoase si din biblioteci. Poeziile ei interzise au fost difuzate in mii de exemplare, scrise de mana de cititori (singurul samizdat romanesc) si au fost traduse in numeroase limbi ca dovada a cenzurii din Romania. Importanta revista londoneza Index of Censorship i-a dedicat un numar special.
În luna mai 1990 a reînființat Centrul PEN din România, pe care l-a condus până în 2004. În noiembrie 1990 s-a numărat printre fondatorii Alianței Civice (președinte între 1991-2002). În ianuarie 1993 a fost inițiatoare, împreună cu Romulus Rusan , a Memorialului Sighet , iar în aprilie 1995, a Academiei Civice , pe care le conduce de la începuturi până în prezent.
Este membru corespondent al Academiei Române (din 2016).
Originea și studiile
Otilia Coman s-a născut la Timișoara, ca fiică a preotului ortodox Gheorghe Coman, originar din Murani, Timiș . După retrocedarea Ardealului de Nord în 1944 , familia Coman s-a mutat la Oradea , unde tatăl poetei a slujit ca preot la Biserica cu Lună , catedrala ortodoxă din Oradea. După instaurarea regimului comunist în România , preotul Coman a fost arestat ca „dușman al poporului”. Ca fiică a unui deținut politic, a trebuit să aștepte patru ani până când autoritățile comuniste i-au permis înscrierea la Facultatea de Filologie din Cluj .
Pentru a ocoli șicanele regimului, Otilia Coman și-a luat pseudonimulAna Blandiana , după numele satului natal al mamei, respectiv Blandiana, Alba .
Tatăl poetei a murit într-un accident în anul 1964 , la scurt timp după eliberarea din detenția politică.
După absolvirea facultății, Ana Blandiana a debutat în revista Tribuna din Cluj.
Premii literare
Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România, 1969; Premiul pentru poezie al Academiei Române, 1970; Premiul pentru proză al Asociației Scriitorilor din București, 1982; Premiul Internațional „Gottfried von Herder” , Viena, 1982; Premiul Național de Poezie, 1997; Premiul „Opera Omnia”, 2001; Premiul Internațional „Vilenica”, 2002;
În martie 2016 a primit Premiul „Poetul European al Libertății”, pentru volumulPatria mea A4 , care a apărut în traducere poloneză în ianuarie 2016. Decernarea premiului a avut loc în cadrul ediției a 4-a din cadrul concursului cu același nume, organizat la Gdansk , în Polonia.
Interdicții de publicare
Înainte de Revoluția din 1989 , i s-a luat în trei rânduri dreptul de a publica (1959-1964, 1985, 1988-1989), iar în ultimii doi ani numele ei a fost interzis și cărțile i-au fost scoase și din biblioteci. Înainte de a deveni poetă a lucrat pe un șantier de construcții, deoarece a fost persecutată de regimul comunist, tatăl ei fiind declarat chiabur. Cenzura nu a admis faptul că ea a publicat o carte de poezii despre motanul Arpagic, interpretat de cititori drept o aluzie la Nicolae Ceaușescu. Poeziile ei interzise au fost difuzate în mii de exemplare, scrise de mână de cititori (singurul samizdat românesc) și au fost traduse în numeroase limbi, ca dovadă a cenzurii din România. Importanta revistă londonezăIndex of Censorship i-a dedicat un număr special.
Iată una dintre aceste poezii:
Eu cred că suntem un popor vegetal,
De unde altfel liniştea
În care aşteptăm desfrunzirea?
De unde curajul
De-a ne da drumul pe toboganul somnului
Până aproape de moarte,
Cu siguranţa
Că vom mai fi în stare să ne naştem
Eu cred că suntem un popor vegetal-
Cine-a văzut vreodată
Un copac revoltându-se? (https://Versuri.ro/w/hh17)
Referințe critice
Receptarea critică a operei Anei Blandiana a fost extrem de bogată, la fel de bogată ca și opera.
Criticul Marian Popa subliniază că «situația dilematică este creată prin raportarea normelor biologice la cele etic-sociale»; «conștiința trupului păcătos și precar ajunge însă cu timpul sursa unei voluptăți reci, sarcastice, revendicând ultragiul», «mijloc de exteriorizare a vitalismului intens».
O interesantă conjugare lirică a temeiîn poezia Anei Blandiana este observată de criticul literar Eugen Simion : «somnul nu este cu necesitate o prefigurare a morții; e întoarcerea pentru o clipă la ritmul pur al materiei, o zonă de liniște și de plenitudine a pasiunii degajate de forța devastatoare a simțurilor; iubirea își regăsește în acest spațiu chipu-i melancolic, suav, spiritualizat» (SSra, I, 336):Adorm, adormi, / Cum stăm cu ochii-nchiși / Părem întinși alături / Doi tineri morți egali./ (…) / Nu te speria, / Pletele noastre vecine / Răsfirate în iarbă / Au început să prindă rădăcini, / În curând frunzele ne vor înveli / În auriul omăt. / Niciodată n-am semănat mai mult, / Aripile ți s-au afundat în țărână / Și nu se mai văd. («Adorm, adormi»).
Alexandru Piru , în «Istoria literaturii române de la început până azi» (1981), apreciază că «Poeta are o filozofie. În tentativa sa de a fi, omul se izbește implacabil de un termen final, ceea ce constituie, cum se intitulează cel de-al doilea volum, Călcâiul său vulnerabil (1966). Salvarea se află în aspirația spre puritate, condiție etică, dar și în sublimarea vieții în artă, condiție estetică. Altfel spus, nemurirea se obține prin identificarea cu universul, nu prin imitarea naturii, arta e un fel de transsubstanțiere, o mutație ontologică (A treia taină, 1969). Mai departe poeta caută hotarul dintre bine și rău, dintre înnorat și senin, dintre lumină și noapte, exterior și interior, paradis și infern. Moartea e văzută ca un rit nupțial…» (PIL, 502 sq.).
Nicolae Manolescu reține mai ales: „proza de ficțiune, foarte personală, conține pagini antologice”.
De-a lungul anilor, poeta a întreprins — ca invitată a unor universități, academii, organizații culturale — mai multe călătorii de documentare și studiu în diverse țări europene și a participat la congrese și festivaluri de poezie. În afara volumelor menționate, i-au mai apărut grupaje de poeme în reviste și antologii din Anglia, S.U.A., Italia, Spania, Franța, Belgia, Germania, Austria, Olanda, Finlanda, Polonia, Ungaria, Bulgaria, Cehoslovacia, Brazilia, Cuba, Turcia, Siria, Grecia, China, Japonia, Israel, Albania. După 1989, acestor traduceri li se adaugă eseurile literare și articolele de analiză politică apărute în marile ziare germane sub semnătura Anei Blandiana, ca și nenumărate conferințe, lecturi publice, interviuri, intervenții la colocvii, simpozioane și mese rotunde în principalele țări europene.
Cărți de poezie
Cărți de eseuri
Cărți de proză
Ambele volume au apărut sub titlulOrașul topit și alte povestiri fantastice in 2004;
Cărți traduse și antologii
Volume colective